Liberalizarea contului de capital

Oficiali guvernamentali au afirmat ca autoritatile publice au o problema privind pasul de liberalizare a contului de capital in aprilie 2005; FMI ar pleda pentru amanare, in timp ce Comisia UE ar cere eliminarea restrictiilor la operatiuni ale nonrezidentilor pe piata monetara din Romania.

Trebuie precizat ca numai la intrarea in Uniune i se cere Romaniei sa aiba liberalizate toate operatiunile contului de capital - o derogare posibila fiind achizitii de terenuri de catre straini, pentru un timp. Tarii noastre nici nu i s-a impus o anume cadenta in deschiderea contului de capital. Calendarul a fost stabilit de autoritatile romane. Problema deci noi ne-am creat-o. De aceea revin asupra acestei chestiuni.

Reamintesc ca deschiderea totala a contului de capital (cu exceptia mentionata) fusese prevazuta pentru 2004. Cu ani in urma am pledat pentru circumspectie, pentru intarzierea deschiderii contului de capital, deoarece riscurile erau mari. La acea vreme, unele voci din mediul financiar au vazut pledoaria ca prudenta excesiva; realitatea a dovedit ca am avut dreptate. Si a fost necesara o reexaminare a calendarului liberalizarii. Sunt de parere ca si acum se impune a reevaluare a etapelor ramase in liberalizarea contului de capital. Sunt mai multe motive care reclama aceasta. Cea mai serioasa ratiune priveste dobanzile inalte de la noi; ele sunt foarte atractive pentru investitorii straini amatori de plasamente speculative. In cele mai multe dintre tarile UE, in SUA, dobanzile se afla la cote foarte mici, iar randamentele la obligatiunile de stat si cele corporatiste sunt si ele scazute. In asemenea conditii randamentele de pe piata monetara din Romania, plasamentele in titluri de stat si alte titluri romanesti denominate in lei prezinta oportunitati iesite din comun in raport cu inflatia. Atractivitatea plasamentelor pe pietele din Romania este marita de cvasistabilitatea leului fata de cosul valutar.

O liberalizare a operatiunilor pentru nonrezidenti pe piata monetara va amplifica considerabil intrari de fluxuri speculative, ceea ce este indezirabil. Anuntul Comisiei ca Romania va face parte din UE incepand cu 2007 (sau 2008) stimuleaza in plus acest capital. Noi avem interesul ca finantarea deficitului de cont curent sa se faca preponderent prin investitii directe, nu prin capital speculativ sau indatorare pe termen scurt. Merita subliniat ca deficitele externe ale Romaniei (comercial si de cont curent) au crescut sensibil in 2003, iar tendinta se mentine. Intrari suplimentare de capital financiar ar ingreuna si operatiunile de sterilizare a excesului de lichiditate din economie, efectuate de BNR.

O liberalizare prematura a operatiunilor pe piata monetara trebuie judecata si in contextul intentiei BNR de a introduce "tintirea inflatiei" in 2005, care ar insemna variabilitate mult mai mare a cursului (teoretic, leul ar trebui sa fie lasat liber), o posibila apreciere considerabila a leului intr-o prima perioada - cu implicatii asupra volumului de intrari de capital speculative, asupra deficitelor externe. Daca leul s-ar aprecia masiv, deficitele externe ar spori mai mult, s-ar introduce incertitudine privind durabilitatea cresterii economice. Ar veni si un moment cand amatorii de speculatii ar miza pe deprecierea leului, pe o criza care ar putea deveni o "profetie ce se implineste singura". Nu mai vorbesc de posibila inversare a tendintei de acum, de conversie a unor depozite in valuta in lei (economia noastra este puternic dolar/euroizata), care ar pune presiune pe moneda nationala si ar lovi puternic pe cei care au debite in valuta. Deprecierea leului ar reinflama inflatia si bugetul public s-ar incorda.

Dobanzile la creditele in lei trebuie sa scada, dar diminuarea lor drastica si imediata prezinta riscuri mari; intre acestea este reinflamarea inflatiei. De aceea BNR actioneaza cu precautie.

Este necesara o amanare a liberalizarii operatiunilor non-rezidentilor pe piata monetara, pana cand dobanzile vor ajunge la un nivel rezonabil, in pas cu scaderea inflatiei. Iar aceasta va mai dura. Comisia Europeana nu trebuie sa aiba obiectii la ceea ce este rational, chiar daca exista un angajament al autoritatilor romane. In fond, trebuie sa prevaleze un interes comun ca economia romaneasca sa fie cat mai putin vulnerabila la momentul intrarii in Uniune. Iar modalitatea tehnica de a depasi angajamentul asumat pentru aprilie 2005 poate fi gasita de oameni cu imaginatie.

P.S. Ar fi indicat sa se introduca rezerve neremunerate obligatorii la intrarile de capital cu scadenta mai mica de un an, asa cum s-a facut in Chile.