Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În era informațională, această tensiune se accentuează. Motoarele de căutare, hyperlink-ul și inteligența artificială reduc nevoia de memorie, analiză și creativitate. AI-ul poate genera desene, texte sau argumente fără efort, oferind câștiguri pe termen scurt, dar riscul pe termen lung este pierderea capacității de a funcționa autonom. Daniel Kahneman ar observa că Sistemul Doi, cel lent, deliberativ, este evitat, în timp ce Sistemul Unu, automat și rapid, preia controlul asupra deciziilor cotidiene.
Fenomenul de choice overload arată că prea multe opțiuni obosesc psihic, induc procrastinare și alegeri conservatoare. Teoriile perspectivelor explică euristicile folosite de minte pentru a simplifica deciziile. Într-o eră a abundenței, omul trebuie să cultive analiza critică, reflecția și asumarea deliberată a alegerilor - altfel libertatea devine o capcană.
Prosperitatea economică nu a modificat doar felul în care alegem produse, ci a extins radical spectrul deciziilor personale. Pentru prima oară în istorie, omul obișnuit își poate alege profesia, dieta, mediul social, stilul de viață și chiar obiectivele pe termen lung. Lucruri care pentru generațiile trecute erau dictate de hazard, tradiție sau constrângeri politice sunt astăzi negociabile. Această libertate extinsă amplifică responsabilitatea: alegerea greșită nu mai poate fi pusă pe seama sorții, ci pe lipsa de discernământ.
Problemele nu sunt doar tehnologice. Capitalismul, motorul progresului economic, generează paradoxuri. Hernando de Soto arată că multe gospodării considerate sărace pe hârtie dețin un capital real: unelte, ateliere sau mici proprietăți, transformabile în venituri dacă există piețe funcționale și reguli clare. Accesul la piețe le permite oamenilor să economisească timp, să se specializeze și să-și valorifice talentele acolo unde sunt cele mai productive. Alegerea devine instrumentul prin care individul își construiește autonomia: nu doar ce cumpără sau produce, ci cum valorifică oportunitățile.
Fiecare achiziție implică nu doar utilitate, ci și o decizie etică: ce model de afacere susții, ce tip de producție încurajezi. Dependența de bunuri prefabricate presupune compromisuri între autosuficiență și eficiență, între libertatea de a produce singur și confortul achiziției rapide.
Capitalismul nu anulează însă posibilitatea întoarcerii la autosuficiență. Ea rămâne o opțiune extremă, dar reală: poți decide să-ți produci hrana, să trăiești la marginea pieței, să fii propriul tău angajator. Mulți o aleg, revenind în comunități rurale în căutarea unui alt echilibru. Libertatea economică înseamnă și libertatea de a o refuza.
Omul contemporan trăiește printre pericole invizibile, cu efecte pe termen lung. Ingredientele alimentare, postura la birou, modul în care ne conectăm social, aparent inofensive, modelează sănătatea și autonomia mentală. Pierderea abilităților cognitive devine vizibilă doar după ce s-a produs. Viața fericită în capitalism cere discernământ: analiza produselor, capacitatea de a filtra informații și folosirea „opțiunii externe” - posibilitatea de a te descurca fără un produs când piața nu oferă alternative satisfăcătoare.
Capitalismul oferă un volum de alegeri fără precedent: poți fi propriul stăpân, poți lucra pentru alții sau poți trăi în autosuficiență. Economia planificată ar elimina grija deciziilor, dar ar paraliza individul. Lipsa exercițiului alegerii produce obediență, conformism și o fragilitate cognitivă care se vede abia atunci când libertatea e, din nou, cerută.
Există însă și ruta opusă: eliminarea poverii alegerii. În unele regimuri autoritare, individul e protejat prin interdicții. Alegerea dispare, iar odată cu ea și greșeala - dar și șansa de a învăța. Un om căruia nu i se permite să decidă nu își poate exersa judecata, nu își poate calibra eșecurile și succesele. Obediența devine virtute, conformismul - condiție de supraviețuire. Fără exercițiul alegerii, omul se infantilizează; paralizat în fața situațiilor în care trebuie să aleagă singur.
O prescripție unică nu poate servi tuturor indivizilor. Regimurile care au încercat să planifice viața cetățenilor au luat decizii care le-au consolidat propriul aparat, nu bunăstarea fiecăruia. Structura instituțiilor și selecția pentru funcțiile de putere aproape garantau acest rezultat. Limitarea alegerii n-a protejat individul - doar a facilitat administrarea lui.
În fața abundenței, omul trebuie să cultive introspecție și rațiune. Libertatea vine cu risc, dar și cu potențial. Cine refuză să gândească, să analizeze, să aleagă sfârșește captiv în propria inerție. Cine înțelege provocările poate transforma libertatea în putere reală.
Astfel, capitalismul și tehnologia nu sunt inamici, ci catalizatori. Alegerea rămâne fundamentală: putem fi spectatori sau arhitecți ai propriei vieți. Dar libertatea autentică necesită asumarea riscului, cultivarea discernământului și, uneori, acceptarea vulnerabilităților ca parte din inteligența naturală.
Citește pe Antena3.ro
