Licitarea dezmăţului

PUNCTUL PE EI
Tribunele oficiale ale fotbalului împrumută tot mai mult din obiceiurile venerice ale şoselei de centură. Tîrfele oferă favoruri după cum le sînt căutarea şi preţul. Iar tăntălăii dau buzna după cum îi ţine buzunarul. Potenţa-cash pledează convingător în licitarea dezmăţului, molozul din conturi şi mai ales banii negri înlocuind cu succes pastila de Viagra.

PUNCTUL PE EI
Tribunele oficiale ale fotbalului împrumută tot mai mult din obiceiurile venerice ale şoselei de centură. Tîrfele oferă favoruri după cum le sînt căutarea şi preţul. Iar tăntălăii dau buzna după cum îi ţine buzunarul. Potenţa-cash pledează convingător în licitarea dezmăţului, molozul din conturi şi mai ales banii negri înlocuind cu succes pastila de Viagra.

Nărăviţii primei ligi se remarcă în startul actualei ediţii de campionat printr-o nervozitate extraordinară. Şi asta nu pentru că i-ar fi ars la lingurică dorul de fotbal.

Nu! Nici vorbă de-aşa ceva. Guţanii vor să omoare amintirile campionatului trecut. Cînd rezultatele returului au scăpat de sub control şi doza de neprevăzut a fost pe punctul de a da peste cap strategia unei cheltuieli consistente.

În meciul Rapid – CFR Cluj s-a jucat fotbal. Un fotbal de bună calitate pentru campionatul nostru. Dar despre fotbal şi meseriaşii săi se vorbeşte extrem de puţin. Fotbalul este mai degrabă ignorat. Disputele care au premers meciului Rapid – CFR Cluj, dar şi scandalurile întreţinute artificial după meci demonstrează clar că fotbalul a ajuns doar pretextul unei competiţii a bişniţarilor de proastă calitate. Fotbalul este folosit doar ca vehicul al unei notorietăţi ieftin plătite. Prin fotbal se achită taxa de vamă către alte afaceri ale profitului dubios.

Arpad Paszkany era un biet petiţionar care-i reclama lui Traian Băsescu faptul că afacerile sale de la Cluj merg greu, cu beţe-n roate. Fotbalul l-a crescut băiat mare. Cît ai zice boc lucrurile s-au schimbat şi omul a căpătat chiar anvergura esplanadei bucureştene. Marian Iancu a jurat cu mîna pe solvent credinţă maximă timişorenilor. Autorităţile locale n-au prea înţeles mesajul sau n-au vrut să-l înţeleagă. Veşnicia a devenit astfel perisabilă şi investiţiile la echipă s-au subţiat pînă la 1-5 cu Mediaşul. Rapidul l-a dus pe Copos în culmea DNA-ului, colectiviştii de la Dinamo au băgat anabolizante-n profit, iar Gigi urcă dealul Parlamentului. Nu mai dau alte exemple. Mă opresc aici, asigurîndu-vă că nu-i pizmuiesc în nici un fel pe aceşti reuşiţi ai dezordinii din ţară. Tot ce doresc este ca ei să întoarcă o cotă rezonabilă din profitul astfel realizat spre fotbal şi să nu transfere în competiţia sportivă tarele bişniţărelii de proastă calitate.

Scandalurile dinaintea şi de după meciul Rapid – CFR au determinat această reacţie, pentru că nu-i bănuiesc de sinceritate pe promotorii respectivului spectacol. În culise se coace şpaga grasă, se licitează sferele de influenţă. Şmecherii acontează tîrfele la început de sezon, cînd preţurile sînt mici. Pe parcurs preţurile cresc pînă la insolvabilitatea clientului.