Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Discuţiile “încinse” purtate cu FMI au fost relatate fidel de presă şi în urma lor se lasă cu majorări de taxe, privatizarea unor companii şi vânzarea unor pachete de acţiuni pe bursă. În acelaşi timp, micile ecrane s-au umplut de cazurile sociale de la TVR, ale cărei datorii vor fi reeşalonate de la 6 luni la 7 ani, fară ca nimeni să se întrebe de ce trebuie să treneze plata arieratelor? Nu mai bine se transformă Societatea Română de Televiziune (SRTv) în SA şi scoate la vânzare un pachet de acţiuni pe bursă pentru a-şi plăti datoriile? Ea nu-i tot o companie de stat cu pierderi?
Bineînţeles că se va spune că SRTv e o societate “strategică”, imposibil de privatizat. Dacă judecăm însă după precedente, precum anglo-saxonii, observăm că în perioada interbelică Societatea Română de Radiodifuziune, precursoarea televiziunii, era tot sub controlul statului, dar fusese listată la bursă şi 40% din acţiunile sale erau deţinute de capitalul privat.
De aici se vede că dacă statul ţine cu tot dinadinsul să păstreze controlul asupra unor companii-cheie, nu înseamnă că trebuie să le frâneze dezvoltarea. Societatea Naţională de Gaz Metan, cea care îngloba atât producătorul (Romgaz), transportatorul (Transgaz), cât şi distribuitorii de gaze naturale, a pornit ca o companie a statului, dar la care, în anii ’40, acesta mai deţinea doar 58,6% din acţiuni, restul fiind în posesia capitalului privat, procurându-se astfel investiţiile necesare pentru asigurarea capacităţii optime de producţie şi transport.
De fapt, cam orice societate naţională interbelică era listată la bursă şi avea acţionariat particular, chiar minoritar. Capitalul privat era acţionar la „Societatea Anonimă Română de Telefoane” (actualul Romtelecom) sau la „Societatea Comunală a Tramvaielor Bucureşti” (Regia Autonomă de Transport Bucureşti). Mergând până într-acolo încât şi Banca Naţională a României era o instituţie listată, iar cota de capital deţinută de stat s-a micşorat de la 30% în 1880, anul înfiinţării, la doar 10% în perioada interbelică. E drept că în acea vreme nu exista Petrom, însă erau o grămadă de companii petroliere cotate la bursă: Astra Română, Steaua Română, Petrol Block, Concordia, Industria Română de Petrol, Petrolul Românesc etc. Multe erau listate însă şi la bursele din străinătate. Astra la Paris, Amsterdam, Anvers şi Zürich, Concordia la Paris, Bruxelles, Anvers şi Zürich, Steaua la Paris, Basel, Frankfurt, Geneva şi Zürich.
Revenind la TVR, la cazurile sale sociale şi la taxele pe care plătesc contribuabilii indiferent dacă deţin aparatură radio-tv, pentru că-s incluse în facturile de curent emise de distribuitorii privaţi de energie – trebuie subliniat că soluţia nu e majorarea taxelor şi reeşalonarea pierderilor, ci participarea capitalului privat. Găsirea unor investitori, prin intermediul bursei, pentru a susţine dezvoltarea companiei. La fel cum ar trebuie să se întâmple şi cu Poşta Română, căreia în loc să i se mai acorde încă un an „privilegiul” de a fi monopol, ar fi mai bine să se găsească investiţii care să permite clienţilor plata cu cardul la ghişeu.
Citește pe Antena3.ro
