Luni, 22 octombrie, ora 14:00, Leicester Square. Dacă priveşti de la distanţă pare că tocmai ce a fost un atac terorist, cănd de fapt se pregăteşte terenul pentru premiera mondială a celui mai recent film regizat de Robert Redford, in care ii are parteneri pe ecran pe Tom Cruise şi Meryl Streep, Lions for Lambs.
Luni, 22 octombrie, ora 14:00, Leicester Square, locul in care sunt concentrate cele mai multe cinematografe din Londra. Agitaţie, oameni care pun garduri de metal, unii care se aşază in spatele gardurilor, alţii care trec liniştiţi prin culoarele formate. Politişti, ambulanţe, pompieri. Dacă priveşti de la distanţă pare că tocmai ce a fost un atac terorist, cănd de fapt se pregăteşte terenul pentru premiera mondială a celui mai recent film regizat de Robert Redford, in care ii are parteneri pe ecran pe Tom Cruise şi Meryl Streep, Lions for Lambs. Este anunţată participarea actorilor din rolurile principale,publicul vrea să-i vadă, iar imaginile acestea imi amintesc cumva de cei pe care i-am văzut in Los Angeles aşteptănd căteva zile in cort, pe stradă, ca să obţină un loc in gradenele de lăngă covorul roşu de la Oscar.
O oră mai tărziu in piaţă sunt deja căteva mii de oameni, de toate vărstele, iar mulţi dintre ei au depăşit de ani buni vărsta adolescenţilor care se entuziasmează cănd işi văd idolii. La un chioşculeţ din piaţă e o coadă destul de mare, unde oamenii obişnuiţi, turişti sau localnici, asteaptă să se pună in vănzare căteva bilete la premieră.
Ii impărtăşesc unui prieten britanic, critic de film, nelămurirea mea despre oamenii care aşteaptă atătea ore doar pentru a-i zări pe actori, dar şi incăntarea că se poate intra la o asemenea premieră cu bilet, ca om obişnuit. "Magia celebrităţii. Din stradă la o premieră mondială, alături de vedete de prima listă. Asta se vinde aici", imi răspunde zămbind şi imi explică de ce, in cazul de faţă, e o mai mare agitaţie decăt de obicei. "Tom Cruise a anunţat că va sta o oră in mulţime şi va dialoga cu fanii." Tot el imi dă şi detaliile de culise ca să inţeleg că nimic nu e gratuit, nici un gest nu e lăsat la intămplare. "Cruise a avut o altercaţie anul trecut aici, in festival, cănd, in timpul unui interviu pe covorul roşu, cineva l-a stropit cu apă pe faţă. S-a enervat foarte tare şi a ripostat nu foarte elegant. Acum işi spală imaginea."
Mă duc politicoasă la un domn trecut de 50 de ani care răsfoieşte revista festivalului, in primul rănd de după garduri, inghesuit intre puştoaice care au pancarte cu "We love you, Tom". Imi spune că a venit pentru Robert Redford, că n-are bilet pentru premieră, dar că ii place să vadă cum arată actorii cănd sunt in afara rolurilor. Se prinde după accent că nu sunt englezoaică şi, cănd ii spun că sunt din Romănia, i se luminează faţa. "Am văzut vineri «4 săptămăniâ¦Â» . Uimitor." Ii spun că filmul a plăcut foarte mult şi in ţara noastră, că la noi nu sunt asemenea manifestaţii de simpatie ca la ei, dar că in cazul filmului lui Cristian Mungiu s-a stat la coadă multe ore pentru un bilet. Se dovedeşte că domnul ştie multe despre cinema şi despre Romănia şi aminteşte de caravana prin ţară, in oraşele in care nu mai sunt cinematografe. Apoi adaugă "Smart boy", referindu-se la Mungiu.
De ce am povestit toate acestea? Dincolo de măndria mea, că un om ales la intămplare dintr-o mulţime care participă la o premieră mondială ştie despre Romănia şi despre filmele noastre, intregul context arată că dacă urmăm drumurile bătute de alţii in comunicare - marketing - promovare, avem şi noi aceleaşi rezultate. Filmul lui Mungiu a fost promovat in Romănia ca la carte (de la echipa care a stat cuminte la sesiuni de intrebări şi răspunsuri sau a mers in oraşe pentru a participa la premiere şi pănă la distribuiţia ingenioasă cu caravana) şi a avut cele mai mari incasări de pănă acum. De la el trebuie să inveţe şi ceilalţi distribuitori, tot aşa cum ar trebui să inveţe de la cei de afară să văndă "magia celebrităţii", permiţănd oamenilor obişnuiţi să li se alăture celor imbrăcaţi in haine de gală.