Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dacă premierul Ponta socoteşte că loviturile de pumn în cap şi de picior sub centură, pe care le tot primeşte de la preşedintele Băsescu, sunt o confirmare a faptului că, aşa cum declara în Le Figaro, "ultimele luni sunt o dovadă că e posibilă coabitarea", asta-i problema lui. Dacă nu reacţionează suficient de dur faţă de ambiguităţile din discursul prezidenţial, care lasă să se înţeleagă că ar fi în stare, la desemnarea premierului, să ignore rezultatul alegerilor, asta nu mai e doar problema lui Ponta, ci a USL în ansamblul său. Dar dacă acceptă ca, ducându-se la Bruxelles în numele statului român, Băsescu să susţină acolo, cu supuşenie, nu interesele României, ci pe ale unor granzi occidentali, cărora el personal le e îndatorat până peste urechi pentru că, prin inadmisibile ingerinţe şi presiuni, i-au salvat pielea la referendum, asta nu mai e nici barem problema USL. E a întregii naţiuni.
Vineri seara, Băsescu l-a ridiculizat din nou pe Ponta, care-i solicitase ca - dacă la Consiliul European se va forţa o variantă de Buget promovată de Angela Merkel şi de Marea Britanie, net defavorabilă României (reduceri drastice a fondurilor pentru agricultură şi de coeziune destinate ţărilor sărace) - să facă uz de dreptul de veto. Dezinformând ca de atâtea ori, Băsescu a afirmat că nu-i posibil aşa ceva. Ba este, există şi precedente. Mai mult, chiar în aceste zile Polonia a anunţat clar că, dacă vor fi reduse fondurile, va declara veto, poziţie pe care a adoptat-o şi Spania. Ceea ce, întrucât Bugetul se adoptează prin consens, ar duce la respingerea variantei Merkel-Rompuy, adică a acelora cărora Băsescu le datorează rămânerea la Cotroceni. Palat de unde continuă să-şi imagineze că este autocrat, că el, şi nimeni altul, hotărăşte poziţia statului în chestiuni vitale pentru evoluţia ţării.
De prisos să mai insist că România face parte din Grupul Prietenilor Coeziunii, al acelor ţări sărace, care se opun hegemoniei granzilor şi, acum o săptămână, au decis, la reuniunea la care Ponta a participat, să aibă o poziţie fermă şi comună. Poziţie pe care, iată, Băsescu o respinge vehement. El încă refuză să înţeleagă că la Consiliul European trebuie să vorbească nu în numele intereselor sale personale, ci ale ţării. Mai mult: susţine că nu are nevoie de mandatul nimănui. Ba are, pentru că România nu-i moşia lui, e un stat cu instituţii democratice. Ignorarea de facto a Guvernului şi Parlamentului miroase a lovitură de stat. Care, de altfel, se consumă de mulţi ani, de când, printr-o politică subterană, Băsescu a transformat Guvernul Boc într-o formaţie de valeţi ai săi, iar majoritatea parlamentară portocalie într-o adunătură de paiaţe dirijată cu degetul în sus, degetul în jos.
Mai sunt doar trei zile până la Consiliul European. Traian Băsescu trebuie să plece acolo cu un mandat clar, în scris, din partea Guvernului şi a Parlamentului. Vrea să reprezinte statul român, s+o facă, datorită unei decizii anapoda a Curţii Constituţionale. Dar să o facă susţinând interesele şi opţiunile ţării, nu ale lui şi ale protectorilor săi. Definirea neechivocă a punctului de vedere al Executivului român - cel care administrează efectiv ţara - trebuie exprimată nu prin declaraţii televizate ale premierului, ci printr-un document ferm, printr-un mandat limpede formulat de Guvern şi aprobat de Parlament (Camera Deputaţilor tot se întruneşte marţi, pot fi lesne convocaţi şi senatorii).
