Traian Basescu s-a dus la Chicago cu o zi inainte de summitul NATO, unde anuntase de mult ca va declara disponibilitatea tarii de a suplimenta daca e nevoie efectivele militare trimise in Afganistan si, dupa posibila retragere a fortelor NATO in 2014, cresterea contributiei finaciare spre a sprijini instaurarea democratiei in grotele afgane. De ceA Probabil ca a sperat sa aiba parte barem acolo de ceea ce in tara ii lipseste acum cu desavartire: niscaiva bai de multime. N-a fost sa fie.
Comunitatea romaneasca n-a umplut o biserica pe care a vizitat-o, iar la o intalnire unde el a vorbit vreo ora abia de au fost cateva zeci de persoane. Asta nu l-a oprit insa pe prezident sa peroreze din nou pe teme de politica externa si interna a Romaniei, ridicandu-si singur - pentru ca si in tara, si peste hotare corul de laudatori i s-a imputinat si mai nimeni nu-l mai baga in seama - soclu pentru propria statuie. Dar, ca de atatea ori, a luat-o pe langa drum sau a gafat. "Seful politicii externe a statului roman, a zis el, este seful statului. Parteneriatul nostru strategic cu SUA este definitiv, plus calitatea de membri ai UE. V-a raspuns cea mai autorizata voce a statului roman". "Statul sunt Eu", in viziunea lui Basescu.
Evident, pentru Basescu altceva, decat celebra sa axa, nu exista, ba o si spune in termeni absolut nediplomatici, initiind sau girand un exclusivism pagubitor, definit prin "delimitarea de Est". In Est se afla si Rusia (un simplu "vecin" cu care noi avem doar niscaiva contacte economice, in timp ce Germania s.a. jinduiesc o invitatie la Kremlin), dar si India sau, mai ales, China, state cu un urias potential, carora granzii din Vest le fac o curte nebuna. Las deoparte ambatul de a fi "seful politicii externe", desi stiam ca, potrivit Constitutiei, aceasta e o parte a programului Guvernului, acceptat de Parlament. Dar in zona diplomatiei nu se sufla in sifleea marinareasca, pentru ca poate suna a paguba. Ce-o fi vrut sa spuna un cititor care, pe forumul Jurnalului National, noteaza ca "Partenerii NATO si SUA fac o imensa greseala lasandu-se reprezentati de un om pe care romanii il urasc"A
In peltosul sau discurs, Traian Basescu a avut grija sa se catere si pe esafodajul politicii interne, asumandu-si indeosebi legislatia stufoasa si adoptata fortat in ultimii ani, care, nu-i asaA, a determinat modernizarea si propasirea statului. Toate legile - de la cea a Educatiei, la Codul Muncii etc etc - a tinut sa precizeze presedintele "poarta semnatura mea". Asta vrea sa insemne ca sunt "ale lui", de la initiere, pana la efecte. Care efecte, dar asta n-a mai spus-o, inseamna haos in numeroase sectoare, inseamna o economie pe butuci, inseamna, in plan social, exasperarea populatiei. Nemultumit, totusi, de palmares, Traian Basescu a tinut sa precizeze ca are si restante: modificarea Constitutiei si, mai ales legile Sanatatii si a Organizarii administrative. Ba a si precizat in ce fel trebuie acestea elaborate, cum anume sa fie impartita tara, Guvernului si Parlamenului nemairamanandu-le decat sa transcrie pretioasele sale indicatii. Care, in mandatele sale, preponderent in ultimul, au dus tara de rapa si au secatuit-o.
Am senzatia ca presedintele Basescu inca se crede pe timpul Guvernului Boc si al majoritatii in care voturile le numara Roberta Anastase. Ca nu se adresa catorva persoane, dezamagitor de putine, intr-o sala din Chicago, ci ca vorbea Guvernului Ponta pe care-l crede la fel de slugarnic ca si precedentele. Ba si electoratului roman, citind pe dos sondajele privind credibilitatea sa. Asta e insa, cum spuneam, o senzatie. Certitudinea e ca nu va sta la Cotroceni inca doi ani si jumatate linistit, sobru si respectandu-si atributiile constitutionale, ci va uza de orice mijloc spre a-si supune sau faulta noua Putere.