Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Lui Ceausescu i-ar fi placut in Uniunea Europeana. Se observa asta din mesajul transmis pionierilor si soimilor patriei pe 2 iunie 1983 in cotidianul Scinteia: "Dorim ca toti copiii patriei noastre, copiii Europei si ai intregii lumi sa traiasca intr-o lume a pacii, a fratiei, a prieteniei. Toti cei care iubesc viata, iubesc copiii, iubesc lumea sa se angajeze ferm pentru pace, pentru colaborare, pentru o lume a bunastarii, a fericirii".
Spun ca Ceausescu ar fi fost incantat de UE nu pentru ca si Franta are pionierii sai ("Les Pionniers de France"), care se angajeaza sa-si iubeasca patria, sa invete bine, sa fie harnici si disciplinati si sa cinsteasca cravata cu tricolor, ci fiindca e imposibil ca, citind trei-patru sloganuri europene, sa nu-mi amintesc de vreunul din vremea lui. Ceea ce pentru mine constituie un complex de superioritate fata de irlandezul sau olandezul neinstruit care abia acum invata ce-i socialismul.
Dar mai bine am identifica ce i-ar mai fi placut lui Ceausescu in UE, in afara faptului ca pe 8 mai – cu o zi inainte de Ziua Europei – se aniversa infiintarea Partidului Comunist Roman si ar fi tinut-o dintr-o sarbatoare in alta. Probabil i-ar fi dat satisfactie intrecerea socialista intre intreprinderi la absorbtia de fonduri europene. Si ar fi apreciat, cu siguranta, si austeritatea fiscala, respectiv criteriile de la Maastricht. El pana la urma le-a respectat, a adus datoria la zero. Ceea ce este totusi greu de spus e cum s-ar fi numit trioul Ceausescu – Merkel – Hollande. Dar poate ca nici asta nu conteaza, important e ca Ceausescu ar fi acuzat pietele pentru cresterea costurilor de imprumut ale statelor. Ar fi tunat impotriva speculantilor "short selling" si CDS-urilor, spunand ca imperialismul se afla intr-un stadiu nou, in care capitalul financiar-bancar a devenit forma principala de dominatie si asuprire a popoarelor. Fara a uita sa sublinieze ca pentru depasirea crizei si a problemelor economice financiare imperialismul, monopolurile si capitalul financiar international recurg la vechile practici de a pune toate greutatile pe umerii celor saraci.
Dar daca dezvaluim ce ar fi pretuit Ceausescu in Europa unita trebuie neaparat mentionat si faptul ca, desi n-a mai apucat sa vada rezultatul, a pus un umar hotarator la proiectul european. Dupa 1960, generalul Charles de Gaulle a dus o adevarata campanie pentru paneuropenism. Franta paraseste NATO, si precursorul lui Hollande viziteaza Bucurestiul, Moscova si Varsovia. Iar predecesorul Angelei Merkel – Willy Brandt – incepe politica de deschidere spre Est, incheind tratate cu URSS, Polonia, RDG si Cehoslovacia. Ei, aici intervine rolul decisiv al lui Ceausescu, de ctitor din umbra al contructiei europene. El a sustinut in 1966 ceea ce a sugerat presedintele francez de Gaulle la Moscova: statele europene sa coopereze "intr-un cor comun al unor puteri egale".
Iata dovada peremptorie a atasamentului si devotamentului lui Ceausescu fata de Uniunea Europeana, care arata ca Merkel – Hollande (fosta Merkozy) reprezinta o formula incompleta in absenta geniului din Carpati. Singurele disensiuni in troica ar fi putut interveni doar cand Ceausescu ar fi zis: "Tovarasi, vrem sa construim socialismul, nu statul asistential. Tovarasul Keynes se face vinovat de deviationism".
