Lumea râde!

Aşa ne-a anunţat de la Bruxelles “artizanul Justiţiei independente” din România. Şi a râs gros, ca-ntotdeauna, doar că mai nervos. Avea şi de ce, frati-su tocmai primea vestea că suspiciunea de trafic de influenţă e rezonabilă rău. O făcuse verosimilă purcoiul de înregistrări scoase din cravată de clanul Mondialului. D-aia râde lumea de afară, de pocinogul ăsta, nu că parlamentarii români au iscălit o jalbă prin care cer demisia de onoare a unui ins cu onoarea ciuruită. În definitiv, de ce n-ar râde, cum e să-i arăţi pe toţi de corupţi şi să-i arunci la ocnă, fără să-ţi vezi însă ruda a mai apropiată !? Străinătatea se tăvăleşte pe jos, nu că ar fi mai brează, dar n-a decăzut într-atât încât să se încurce cu nişte interlopi de teapa lu' Bercea sau Amar Generalu'. Ăia măcar au ştaif, nu se amestecă, în afaceri necurate, cu fitecine, la ei mita se numeşte lobby, fineţuri dintr-astea semantice. Nu ca la noi, unde mita se poartă la sacoşă de rafie, legată cu sfoară de cânepă şi plină de funingine. Iar ălora nici nu le trece prin minte să tocmească la tarabă hotărârile judecătoreşti ori să le comande la frapieră, cu gheaţă prezidenţială.

Lumea aia simandicoasă şi ipocrită până la greţoşenie mai râde şi de apucăturile noastre de a umbla pe la ei cu pâra. Dacă un grangur mai greu din Valahia e înghesuit judiciar ori politic, gata cu delaţiunea la Înalta Poartă, aţi observat ? Acolo îşi caută ei dreptatea, în loc să se îngrijească de crearea unor mecanisme infailibile chiar în ţara lor de baştină... Politicienii sunt primii care practică turnătoria pe la curţile occidentale, căci ei şi-au smuls de mult patria din inimă. Au înlocuit-o cu internaţionalismul interesat şi se fălesc, mamă, mamă !, cu apartenenţa la partidele venetice. Parlamentarii neoaşi mutaţi în capitala Europei îşi zic europarlamentari... şi-au retezat rădăcinile româneşti, să nu îi stânjenească pe acolo. România a devenit preocupare secundară, au exclus-o din agenda publică, altfel le-ar compromite noul statut.

Oho, şi ce se mai hlizeşte lumea cu gura până la urechi, când ne vede cum ne câcâim în acest an de alegeri prezidenţiale ! Fiindcă nimeni nu se înscrie în cursa electorală înainte de a primi dezlegare de dincolo de Ocean ori din Apus. Suntem la jumătatea verii şi Crin Antonescu se codeşte ca o fată mare, parcă s-ar lăsa dezvirginată, parcă nu, Victor Ponta se răzgâie, doar, doar l-o împinge cu forţa partidul, Klaus Johannis s-ar descurca mai bine în germană decât în limba lui Dosoftei, numai Nuţi vrea, dar n-are cine s-o susţină... Americanii şi occidentalii se pare că n-au căzut de acord asupra urmaşului la tronul de mucava, d-aia nu cutează careva să se arate prezidenţiabil. Hotărât şi... era să scriu cuvântul ăla cu conotaţie sexuală, mea culpa !

De atâta râs, Obama şi-a repatriat bucătarul de la Bucureşti şi ne trimite un alt ofiţer de informaţii, că au deficit de ambasadori, cică... S-o pregăti cumva pe Dâmboviţa terenul pentru un preşedinte clocit de serviciile secrete, după modelul Bush de odinioară ? Ori al vecinului Putin ? Că dacă însărcinaţii lor cu afaceri s-au descurcat de minune să ne vânture cum le-a a fost pofta, de ce nu şi un preşedinte acoperit ? Deja, Theodor Meleşcanu se propune public, MRU s-ar băga degrabă, dar i-a luat seama norodul că are gusturi costisitoare şi pe criza aista... Ceilalţi şefi ai depozitelor de informaţii tac, însă instituţiile pe care le conduc apar în distribuţia tuturor spectacolelor judiciare de succes şi vai de capul democraţiei când serviciile secrete au ambiţii politice !

Lumea râde, într-adevăr, lumea de afară, desigur, nu aia de aici ! Că ăsteia din urmă i s-a scârbit de toate, că prea şi-au bătut joc toţi de ea, tratând-o de proastă. Râsul ălora şi plânsul nostru... halal prezent ! Un prezent în care doi pensionari – soţ şi soţie – se sinucid, speriaţi de datoria ce trebuia plătită la statul zapciu.