M-am săturat de Băsescu!

Nu demult, nişte ghermani de-ai premierului napocitan se săturaseră de România şi protestul lor a învolburat niscaiva minţi prin regatul miticilor. Cum era şi firesc, înjurătura sabinică n-a stârnit vreo mişcare de secesiune, vreo urnire de mase, aşa că astăzi Clujul se mândreşte cu ditamai şeful de Cabinet al compromisurilor neînchipuite.

Mai recent, destui români se sastisiseră chiar de România şi alegeau să se exileze, de bunăvoie, taman în Congo, numai să scape de domnia lui Adrian, întâiul împărat pesedist. Ce-a fost, ce n-a fost, cert e că voturile număratu-s-au într-un fel marinăresc, şi Traian s-a trezit iarăşi cârmaci biruitor. Dar nu pe ape, ci pe pământul cotropit cândva de romani şi turci, de fanarioţi şi sovietici, de ne-am pricopsit pe veci cu proastele obiceiuri ale lumii sibarite.

Unii s-au mahmurit zile în şir la auzul veştii de triumf băsescian, alţii s-au sinucis din loialitate neţărmurit-tabacică faţă de autoproclamatul ţepuitor de ticăloşi. Câţiva s-au pitit prin ascunzişurile politice, iar destui au căzut la picioarele învingătorului, trădând şi implorând iertare contra cost. Şi clemenţa costă, se ştie dintotdeauna, îndeosebi la începutul sultanatului!

Orişicum, mulţimea a salutat saturnalic rotaţia de cadre din vârful cotrocenist şi a visat la cai portocalii pe pereţi. Până ce s-a prins că e trasă pe sfoară. Însă nu din prima, desigur, şi nici din a doua, ci niţel mai târziu, întrucât poporul e "îndelung răbdătoriu" şi are memoria scurtă. "Răbdătoriu", dar nu prost, fiindcă a băgat de seamă că noul conducător nu-şi ţine vorba.

Păi, unde s-a mai pomenit să zici că-l pui pe unu', Stolojan parcă (istoria l-a uitat deja, ca pe orice pigmeu!), la Guvern, şi apoi să-l îmbrânceşti din turnul din Deal? Să le urezi alor tăi să trăiască bine şi-n acelaşi timp să le micşorezi, cu sumbru cinism, salariile şi pensiile!

Ori să faci alianţă imorală cu umaniştii voiculescieni, conservatorul cu antene capitaliste, după ce nu-i scoteai din securişti şi turnători? Sau să ameninţi cu tragerea în ţeapă a corupţilor celorlalţi, dar să te prefaci "că plouă" când ţi se deconspiră "afacerea Mihăileanu"?

Şi a mai observat norodul, în anii dindărăt, că stăpânul umblă cu vorba! Ba că în palatul tăriceanului "cercurile de interese ilegitime" forfotesc negustorind patria, ba că partenerul de regim oranj îi trimite bilete patriciene, pudrate elenic, ba că mogulii s-au tocmit să-i ciobească statuia de drojdie. Başca apucăturile de chefliu de mahala, mereu cu ţoiul în mână şi cu genunchii pe podea, întru slăvirea candrie a dansatoarelor de şantan.

Nelalocul lor sunt şi raliurile bahice, securizate totuşi sepepist, sub privirile complice ale agenţilor de circulaţie prezidenţială; ca şi limbajul dublu, unul pentru "ţigăncă împuţită" ("doamna romă", în limbaj oficial) şi "găozar", altul pentru liicenii şi patapievicii slugărniciei academice; ca şi răbufnirile de ură împotriva oricui îi contestă genialitatea providenţială în "trebile Divanului"; ca şi pornirea spre arţag, spre bârfă şi colportare, dependenţa sa malignă de surse; ca şi ineficienţa-i proverbială, de trăitor din promisiuni sforăitoare, şi nu din fapte, căci efemera sa glorie e, în definitiv, o grămadă de fraze putrezite, parfumate de naşii mediatici sau de mihăieşii culturnici; ca şi dispreţuirea şcolii, a legii şi a rânduielii constituţionale; ca şi băile de populism greţos, ori întoarcerea la vizitele de lucru ale răposatului, condamnat global o dată cu "comunismul criminal" din care se revendică fără să-şi dea seama; ca şi săltarea în demnităţile înalte ale puterii a activiştilor de plastilină, a "puşculiţelor de partid", ridzizarea structurilor guvernamentale fiind doar consecinţa acestei politici de jaf naţional; ca şi "zeciuiala" electorală poruncită supuşilor pedelişti la europarlamentare, caz în urma căruia mezina Elena a ajuns să defileze şi pe podiumul de modă de la Bruxelles; ca şi ostentaţia cu care nesocoteşte răbdarea românului ori de câte ori îl minte şoltic, jucându-se de-a demisia sau de-a "raportul către naţie" la ceas, la Universitate; ca şi dezordinea instituţionalizată, înveninarea planificată a unei societăţi oricum confuză şi dezolidarizată; ca şi neputinţa de a stabili canale diplomatice cu "marii licurici" ai planetei; ca şi inadecvarea, în general, pentru haina sobră şi constrângătoare a Preşedinţiei.

Iată de ce m-am săturat de Băsescu şi de frati-su, de EBa şi de anastasele lor acolite, de derizoriul în care clanul lui Zeus a târât a dintâi instituţie a ţării! M-am săturat într-atât încât, la toamnă, voi fi la urne şi voi vota cu oricine, nicidecum cu pleaşca paleologilor. De va fi nevoie, voi vota şi cu Sexy Brăileanca, asumându-mi ocările şi desconsiderarea probăseştilor!

M-am săturat de starea asta de scandal perpetuu, de dihonie supurentă şi agresivă, nu mai suport hăhăiala pişicheră şi agasantă transformată în politică de stat! Nu mai suport să-i ascult discursul demagogic şi să mă ruşinez de lipsa de reprezentativitate prezidenţială! Gata, m-am săturat de Băsescu! E prea mult, insul e indigest, nociv, primejdios, bădăran, stricător şi toate celelalte!