Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Privesc dezolat spectacolul sinistru al transmisiilor live de la sicriu, al interviurilor cu rudele mortului, al răscolirii colivei sufleteşti. Şi nu pot să-mi reprim aceste gânduri.
Au murit în România ultimilor 25 de ani deţinuţi politici care au făcut 10-15 ani de puşcărie comunistă pentru crezul lor curat, pentru credinţa lor în Dumnezeu, pentru dorinţa ca ţara noastră să fie liberă.
Au murit în România ultimilor 25 de ani veterani de război, oameni care au privit moartea în ochi şi aia cu coasa a fugit înspăimântată de curajul lor nebun de a-şi apăra ţara. Cu schije în corp, cu dureri în oase, cu lacrimi în ochi de câte ori vedeau drapelul.
Au murit în România figuri legendare ale românismului curat precum Tudor Greceanu, Ion Gavrilă Ogoranu sau Elisabeta Rizea. Şi artişti uriaşi care au cutremurat cele mai importante scene ale lumii, sportivi care au făcut să se ridice drapelul românesc deasupra altor mari puteri.
Au murit în România personalităţi adevărate, cu o viaţă aproape eroică, oameni în faţa cărora ar trebui să ne crape obrazul de ruşine că i-am uitat şi s-au dus pe lumea cealaltă însoţiţi de câţiva apropiaţi, într-un anonimat sinucigaş pentru spiritul naţional.
Această bolnavă răsturnare a valorilor mă cutremură şi azi. Încă o dată, cum o face prea des în ultimii ani. Bem zilnic paharul cu apă murdară care ne stinge setea şi ne îmbolnăveşte mai rău.
Închei cu un fragment excepţional din marele Augustin Buzura: "Trăim, din păcate, în afara culturii şi a educaţiei în general, într-o lume creată de activişti mult mai mediocri decât înaintaşii lor, care n-au nici o legătură cu ţara, cu tradiţiile, istoria şi cultura ei."
