Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cum a ajuns România în situaţia de a mai putea obţine creştere economică semnificativă doar prin ruperea echilibrelor fragile pe care le experimentează, în timp ce menţinerea actualelor echilibre împiedică de fapt dinamizarea creşterii economice? Este rezultatul direct al asaltului de tip colonialist al băncilor străine în perioada 2003-2008 asupra unei economii subdezvoltate.
În loc să dea credite pentru investiţii şi creare de locuri de muncă (activitate din care tot ar mai fi rămas ceva!), băncile străine şi-au plasat banii de care au dispus pentru expansiune în credite de consum, care au imprimat o alură aiuritoare consumului şi au dezarticulat economia pe cel puţin 20 de ani. S-a imprimat o pondere artificial de mare a consumului în PIB şi o dependenţă disproporţionată a creşterii economice de un consum nefinanţabil. Producţie care să compenseze consumul nu există, statul este ca şi falit şi deci fără posibilităţi de a stimula consumul, iar băncile însele au blocat finanţarea acestuia. Dacă nu creşte partea majoritară (consumul), nu poate creşte ansamblul (adică PIB-ul), dar dacă creşte consumul, se adâncesc exact toate dezechilibrele împotriva cărora trebuie luptat, sub egida FMI sau nu! Structural economia din România nu mai are potenţial de creştetre economică, ceea ce este aproape absurd şi oricum dramatic pentru o ţară subdezvoltată! România trebuie să beneficieze de zeci de ani de creştere a producţiei, fără creşterea consumului, ca să revină la un potenţial de creştere economică rezonabil pentru o ţară subdezvoltată. Odată mai de mult, însuşi dl Isărescu a creionat perspectiva aproape chiar în aceşti parametri. Am scris la vremea respectivă despre acest lucru, împărtăşind integral interpretarea dlui guvernator.
Când, însă, acum câteva luni, am numit într-un articol consecinţa dependenţei de un consum nefinanţabil „aplatisarea ciclului” şi am menţionat contribuţia în această privinţă a aşa-numitei „macrostabilizări” (cu componenta sa menţinerea relativ stabilă a cursului valutar indiferent de faza ciclului), dl Isărescu s-a supărat pe subsemnatul şi a pus pe unul dintre subalternii domniei sale să-mi dea replici exact în acest cotidian. Dar ce altceva decât „aplatisare” a ciclului în faza de creştere este chinga celor 2% pe toată linia, inclusiv în ce priveşte creşterea economică, pe care dl guvernator o teoretizează pentru România?!
În mod obiectiv, creşterea economică nu poate izvorî decât din dezechilibre, fie la intern, fie la extern. Echilibrele sunt minunate, dar nu nasc creştere economică! Si pentru o ţară subdezvoltată ca România, absenţa creşterii economice înseamnă moarte! Se moare în general din cauza unei boli. E însă doar o ironie amară să mori sănătos, mai ales după ce nici n-ai apucat să te bucuri ca lumea de viaţă!
Citește pe Antena3.ro
