x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Madam Pivniceru îl scarpină matern pe Băselu, pe chelie, cu şorţul

6
Autor: Lucian Avramescu 25 Noi 2012 - 14:10
Citesc, cel mai adesea cu încântare, fericit să găsesc un condei rar, aplecat spre bucuriile scriitoriceşti abandonate, textele iscălite de prietenul meu Marian Nazat. Îi zic prieten cu toate că ne adresăm încă, dintr-un exces de politeţuri, unul altuia, cu formula dumneavoastră. Probabil că-s vinovat eu. Mai vârstnic fiind, trebuia să am iniţiativa de a-i amenda bunul simţ excesiv, cel formal, fiindcă cel înnăscut nu poate fi atins, şi să-l convertesc la normalitatea unui tu. Bun simţ înnăscut am zis? Avem, mai avem şi aşa ceva, aşa cum Delta mai arată uneori, în rezumatul ei de specii rare, pelicani.

Marian Nazat scrie, într-un articol din Jurnalul Naţional, o frază care m-a înţepenit. Atât de simplă, atât de cutremurătoare. “Într-o ţară fără cetăţeni, scrie el, e de neconceput revolta socială”. Am citat exact. El vorbeşte, mă rog, scrie, despre îmbogăţirea lumii cu o zi a furiei, Ziua Furiei, chiar aşa se numeşte şi e scrisă în calendarul laic cu literă vizibilă, roşie sau albastră sau indigo. Noi am absentat de la acest festin democratic şi ne-am dat bolnavi la ieşirea în bulevard, preocupaţi de bocetul la domiciliu. Noi, da, nu mai avem mulţi cetăţeni atinşi de migrena nemulţumirii revoltate. Noi suntem, am ajuns, o ţară cu de toţi şi de toate dar din care absentează, strigat la catalog, cetăţeanul. De Ziua Furiei s-au enervat spaniolii, au dat cu ouă clocite în tartorii puterii portughezii, au muştruluit cu nuci de cocos, muştucul şefului de trib, câţiva africani. Până şi ruşii l-au înjurat pe Putin, sorcovit cu un paşol na turbinca ciortii. Parcă aşa sună! Noi ne-am ţinut departe de Cotroceni, zid pe care l-au atacat o singură dată câteva sute  de pensionari, punându-i în pericol, cu gingiile şi protezele, integritatea de beton. Grecii au continuat să incendieze măsurile de austeritate venite de la Merkel, aducându-şi aminte că au avut un strămoş mitologic pe care-l chema Hercule.  Noi am tăcut blajin şi ne-am scărpinat în neputinţe. Suntem, cum ne atenţionează Marian Nazat, o ţară văduvă de cetăţeni. şi atunci cu cine să sărbătoreşti Ziua Furiei?

Marian se dă jos uneori din carul cu bijuterii lingvistice, pe care i l-a dăruit Dumnezeu, aşa cum a făcut-o şi cu atâţia alţi scriitori ai câmpiei, şi rezumă tăios tragedii de neam. Da, în România, Ziua Furiei nu s-a ţinut.

P.S. Ieri, avocata Paula Iacob se întreba, într-o dezbatere tv pe care am accesat-o întâmplător, de ce Marian Nazat, procuror strălucit, cu o formidabilă carieră în domeniu (azi e doar avocat şi scriitor!), om de-o rară integritate morală, n-a candidat la funcţia de procuror general al României? Îţi răspund eu Paula, că tot ne ştim de o veşnicie şi niţel, a ta mai lungă. Dacă, la cât l-a caricaturizat el pe Băsescu, suspendatul din Deal primea o asemenea propunere, sucomba instantaneu. A fost, probabil, un gest de protecţie umanitară venit de la doamna Pivniceru, o femeie a justiţiei la care ţin, fără s-o ştiu direct, dar care, ambetată probabil de amorul funcţiei, îl scarpină cu şorţul, pe chelie, aproape matern, pe Băselu. Sper să-i treacă!

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de