Mai avem libertatea de a înţelege

Sacrificiile pe care le impune guvernarea sunt zdrobitoare

Într-un recent editorial din New York Times se arăta că măsurile de redu­cere a deficitelor bugetare şi a presiunii datoriilor de stat, preconizate de FMI şi UE, nu sunt opţiuni pentru stoparea recesiunii şi creştere economică. Aşa-numita "depreciere internă" conduce inevitabil la creşterea şomajului şi la reducerea salariilor cu scopul asumat de a menţine rata de schimb a monedei naţionale în limite foarte strânse. Principalii beneficiari, băncile. Principalii perdanţi, oamenii simpli. Această politică nu e doar nedreaptă, ci pur şi simplu nu e viabilă. E imposibil să scurtezi drumul ieşirii din recesiune câtă vreme nu există opţiunea de revenire la creşterea economică. Editorialul concluziona că oferta de tip FMI este ca "tratamentul medical medieval al sângerării pacientului". Cel mai des, pacientul deceda.

România s-a aflat în 1999 într-o situaţie extrem de grea provocată de decizia FMI de a-i refuza un credit de 1 miliard de dolari pentru sus­ţi­nerea plăţii datoriilor sale, deşi nu era deloc în situaţia de a intra în incapacitate de plată. Joseph Stiglitz, Premiul Nobel pentru economie în 2001, în cartea sa "Globalizarea şi ne­mul­ţu­miţii ei", arăta că FMI a în­re­gistrat o serie de eşecuri grave, între care şi în România. El afirma: "România a fost un clar exemplu de mistificare". Guvernul României de atunci a luat decizia de a nu accepta reţeta în­robitoare a FMI şi a reuşit - e ade­vă­rat, cu reale sacrificii pentru ro­­mâni - să treacă cu succes peste pla­ta datoriilor externe ale ţării. Aşa a fost posibilă reluarea încă din 2000 a unui ciclu lung de creştere economică.

Sacrificiile pe care vrea să le impună acum guvernarea, în strânsă conlucrare cu FMI, sunt însă zdrobitoare şi nu dau nici o garanţie de revenire la creştere economică şi în­cetare a marilor dureri sociale într-un viitor apropiat. Numai incompetenţa crasă a Guvernului poate fi cauza înrăutăţirii deficitelor şi datoriilor publice. Şi iată de ce! Împrumuturile acumulate de acest Guvern însu­mând 18 miliarde de euro într-o perioadă de doar 14 luni (ian. 2009- apr. 2010) nu au avut nici un rezultat de îmbunătăţire a situaţiei defavorabile a deficitului bugetar constatat în decembrie 2008. O imensă cheltuială în zadar. Sacrificiile cerute astăzi nu pot fi justificate de un asemenea Guvern. Sunt două trăsături fundamentale care lipsesc: (1) Guvernul nu e credibil pentru nimeni: nici popor, nici investitori şi nici măcar pentru câinele de pază cel rău care e FMI; (2) Guvernul nu atacă în mod real măsurile necesare şi viabile de reducere a cheltuielilor pu­blice, ci apelează la tăieri violente şi fără perspectivă a salariilor şi pensiilor.

Să avansăm câteva dintre alternativele posibile:
● închiderea, chiar brutală, a "găurilor negre" ale cheltuielilor cu achiziţii şi personal care nu sunt altceva decât alimentarea sistemului clientelar;
● reducerea la jumătate a posturilor din administraţiile locale în toate cazurile când acestea au acumulat datorii care vor fi plătite de stat;
● creşterea impozitelor pe tot ceea ce înseamnă activităţi financiare speculative, iar nu investiţii;
● reprimarea legală, dar nediscri­minatorie a fraudelor fiscale, inclusiv a contrabandei (alcool şi tutun, nu usturoi).

Reuşita Românei în a ieşi din marasmul actual prin ea însăşi creează şi atracţia magnetică a investitorilor. Ne mai trebuie Guvernul acelei reuşite.