Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Stiu ca intrebarea de mai sus suna putin vetust. Pare din vremuri cand oamenii aveau cuvant si isi puteau intinde mana fara teama ca le dispare ceasul. Dar exista si astazi institutii care trebuie sa fie mereu atente si la cuvantul dat, si la onoare si la increderea pe care o inspira sau nu. Prima dintre ele este (sau ar trebui sa fie) presedintia.
Traian Basescu are la activ sapte ani de erodare permanenta a bazelor presedintiei Romaniei, asa cum au fost ele gandite in Constitutie. Presedintele ar trebui sa fie o ultima instanta la care apeleaza partidele, sindicatele, patronatele sau cetatenii atunci cand apar dezechilibre, cand sunt de gestionat conflicte potentiale, stari tensionate, revolte sociale. Ca sa existe o asemenea instanta, trebuie sa existe o minima baza de respect reciproc si de incredere. Chiar daca omul care este la un moment dat presedinte e cunoscut ca avand anumite idei politice, de pilda, sa fie mereu clar pentru toata lumea ca exista limite care nu se incalca, gesturi care nu se fac, interese majore care sunt protejate.
Fara sa mai trec in revista palmaresul basescian in deconstructia institutiei pe care o reprezinta, nu pot sa nu observ o situatie grava: cu cat se apropie alegerile, cu atat devine presedintele mai apropiat de imaginea tulbure a unui smecher de la colt de strada, in ai carui ochi citesti interesul viu pentru telefonul tau, cheile de la masina sau de la casa.
Ultimul episod e relevant. Dupa cinci saptamani de la niste consultari politice, tinute sub imperiul unor proteste de strada persistente, Basescu se duce la o emisiune tv cu stenogramele discutiilor (cu o parte din ele), incercand sa arate dedesubturi inexistente si negocieri in care a vorbit de unul singur. Atunci, cand erau de facut cu adevarat declaratii, dupa negocieri, el nu a spus nimic despre ideea unui guvern Ponta pentru ca, evident, acea idee nu fusese dezbatuta. Astazi agita un petec de hartie incercand sa induca ideea ca opozitia refuza munca in interesul tarii.
Basescu e singurul care inregistreaza si transcrie ce se vorbeste la Cotroceni. El poate arunca pe piata oricand franturi de conversatie care sa demonstreze una sau alta din ideile lui fixe. Gestul e oribil si descalificant. E vagabondaj politic. Ce sa faca asa-zisii parteneri de dialog? Sa vina acolo cu avocati, cu propria aparatura de inregistrare, cu aparatura de bruiaj? Mai arata asa ceva a viata politica sau incepe sa semene totul mai mult cu un film cu mafioti? Mai vorbim de o institutie publica majora sau despre un spatiu cu aer damnat in care cei care patrund trebuie sa fie cu ochii in patru si sa agite talismane?
Basescu nu mai e frecventabil. Nici in plan intern, pentru ca in plan international lucrurile s-au lamurit de mult. Nenorocirea face, insa, ca odata cu aceasta concluzie, sa constatam ca nu mai avem nici presedintie. Cine sa mai dialogheze cu omul tot mai singur de la Cotroceni, cocotat pe un maldar tot mai inalt si mai absurd de dosare si de transcrieri, aflate tot mai departe de interesele tarii?
(Adrian Nastase)
