Mai mult decât cel mai mult

In unele privinte, nu-i rau sa fii mai sarac cu duhul. Ajungi mai repede sau pe un drum mai scurt in imparatia cerurilor. Mai cu seama cand ai si o boala incurabila care-ti arata drumul. Unii oameni vor sa stie totul despre maladia care-i chinuieste. Exista si destui medici care cred ca e corect ca bolnavii sa-si cunoasca ama­nuntit situatia si relatia cu infinitul. Eu sunt de partea pacientilor asa si asa, care nici nu se inda­ratnicesc in ignoranta, dar nici nu tin sa stie cat stiu si doctorii.

De cand am o relatie din ce in ce mai deslusita cu computerul, ma cunosc mai bine. As vrea si n-as vrea sa insist in acest gen de cunoastere, mediata de computer, dar trebuie s-o accept. Intelegand ce-i computerul, imi inteleg si mintea. Computerul e o oglinda a mintii. Mai bine zis, imi realizez limitele, descopar ca nu-mi incape in creier chiar tot ce-as vrea. Cand memoria unui computer e plina, ea trimite la cosul de gunoi stocuri vechi de informatii. Se curata de prisoase, conform cu programele de care dispune. Din cand in cand, presa publica stiri nelinistitoare despre oameni care mor din cauza stresului, care si-au fortat capul, pana ce acesta a plesnit. Japonezii sunt recunoscuti pentru harnicia lor, insa daruirea niponilor pentru truda, dublata de teama ca-si pierd slujba, daca altii dovedesc ca pot munci mai mult, i-a dus intr-o fundatura. Statul a fost nevoit, din motive de igiena a mintii, sa instituie regimuri de lucru mai relaxate ori cu activitati de compensare. In serialul "Familia Bundy", blonda natanga a familiei afla, la un moment dat, cu prilejul unor lectii de franceza pentru turistii americani la Paris, ca orice cuvant nou care ii intra in cap scoate altul, de care mai avea nevoie. Capul blondei e atat de ocupat, incat in el intra "Bonjour, Monsieur, Bonjour Madame", impingand la intamplare spre pubela memoriei cuvinte indispensabile precum "mama" si "tata".

Nici mintea mea nu cred ca e programata ca sa inghita orice si sa renunte selectiv la un bagaj de care n-as mai avea trebuinta. In aceasta privinta, computerul e mai bine pregatit pentru selectie: arunca la cos informatiile depasite sau pe acelea nominalizate spre a fi sterse la o adica. Intr-o vreme, m-am spreiat de cat de mult puteam sa uit. Computerul m-a ajutat sa consider situatia cu umor si calm. N-are rost sa aduni in creier lucruri pe care le gasesti in carti, in dictionare, pe internet. Computerul devine un alter ego daca reusesti sa te imprietenesti cu el si sa nu-l abuzezei. Are si mintea lui de masina niste limite umane.

Uitatul e un lucru sanatos, care nu trebuie sa ne ingrijoreze. Cu conditia, bineinteles, sa nu devina intr-atat de sanatos, incat sa uitam si cum se utilizeaza computerul, fiindca pierdem doua memorii, nu una.