Cu ocazia ceremoniei de semnare a decretelor de promulgare a legilor educației, Iohannis nu a ratat o nouă ocazie să ne prezinte discursul insipid și anost, în același stil cu care ne-a obișnuit, vorbind rar, câlcând anumite cuvinte și aproape silabisind unele părți ale textului. Unii oameni care vorbesc rar au probleme medicale, ceea ce îi împiedică să aibă un flux mai rapid al vorbirii, însă în situația de față, nu este vorba despre nicio problemă medicală, ci este vorba despre aroganță și narcisism. Discursul unui arogant și al unui narcisist se recunoaște tocmai după aceste elemente: pronunță rar, tare, aproape silabisit, cu palmele îndreptate către el însuși, simțind nevoia ca prin acestea să dovedească cine este, să arate că nu este sensibilizat de ceilalți. Aroganții și narcisiștii vor tot timpul să se audă vorbind deoarece ei cred că reprezintă ceva important, ceva ce noi toți ceilalți trebuie să ascultăm, astfel că prin modul în care își conduc discursul și cum ni se adresează ne arată că ei sunt cei care știu cum stau lucrurile, că știu adevărul, că dețin controlul, iar noi nu suntem capabili de mai mult altceva decât să stăm să-i ascultăm.
Sub conducerea lui Iohannis şi în delirul ştiinţifico-fantastic al măsurilor lui, România se îndreaptă încet, dar sigur către un dezastru al învățământului românesc, programat de marele scriitor român, Klaus Iohannis. Te apucă râsul numai când te gândești la toate acestea, dar descrierea pe care o făcea poetul național, Mihai Eminescu, despre clasa politică este la fel de actuală ca și atunci: „Caracterul obştesc al luptelor din viaţa publică a românilor e că în mare parte nu sînt lupte de idei, ci de persoane, că cei mai mulţi, în deplină necunoştinţă de ceea ce combat, dau într- un principiu oarecare c-o orbire şi c-un curaj demn de- o cauză mai bună, condamnă ceea ce nu cunosc, batjocoresc ceea ce nu vor să cerceteze, trezindu- se prea tîrziu c-au fost induşi în eroare de ambiţiile vreunei gaşte şi că a lovit într- o ţintă pe care ar fi respectat- o dacă şi- ar fi dat osteneala de- a o privi mai de aproape. Dacă un om e la noi într- adevăr atît de nefericit să profeseze o serie de idei, nu o listă de persoane, e în pericol de- a- şi vedea ideile întoarse şi răsucite de adversarii lui, pretinşi politici, după placul acestora, va vedea trăgîndu- se din ele concluzii nemai auzite, cari lui nici prin minte i-au trecut vreodată, şi în fine se va vedea citat înaintea opiniei publice după şoapte, după calomnii acreditate prin repetarea papagalicească din partea celor uşori, nu însă în virtutea unor enunţări sau fapte determinate, cari pentru toată lumea rămîn aceleaşi. Căci în aceste discuţii nu e cestiunea de-a afla adevărul, ci din contra de-a acredita un neadevăr, nu de logică, ci de eristică; cestiunea e de a taxa pe adversar de ceea ce vrei să-l taxezi, potrivească- se epitetul sau nu. Aparenţa ţine locul adevărului, înduplecarea locul convingerii. Unei asemenea maniere de- a vedea avem noi a mulţumi titlul de reacţionari”.
Printre altele, în cadrul discursului său rostit în cadrul ceremoniei de semnare a decretelor de promulgare a legilor educației, Iohannis a declarat că: ”Mă bucur să marcăm astăzi, împreună, un moment cu un impact major pentru dezvoltarea societății noastre în viitor. „România Educată”, proiectul meu de suflet și o prioritate a mandatelor mele, devine acum realitate prin intrarea în vigoare a noilor legi ale educației, care reglementează învățământul preuniversitar și pe cel superior.”
Klaus Iohannis a declarat că ”proiectul „România Educată” este, iată, un angajament îndeplinit!”, adică un angajament ratat, iar în această privință viitorul ne va demonstra dacă a fost un PAS înainte sau un Pas înapoi.
Am reușit, la nivelul Administrației Prezidențiale, să aducem laolaltă sute de experți educaționali, reprezentanți ai autorităților, elevi, studenți, cadre didactice, antreprenori și parteneri internaționali și să elaborăm soluții coerente pentru îmbunătățirea învățământului românesc, a declarat Klaus Iohannis.
Scriitorii precum Klaus Iohannis, plagiator de cărți și titluri, la fel ca toată pleiada de ”mari gânditori” care au contribuit la acest proiect rușinos ”România educată”, sunt lipsiți de realitatea din învățământ, construind un sistem al formelor fără fond, educația din România ajungând cu această clasă politică exact cum spunea Octavian Goga în 1916, ”Ţară de secături, ţară minoră, căzută ruşinos la examenul de capacitate în faţa Europei… Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoţii improvizaţi astăzi în moralişti, miniştrii care s-au vândut o viaţă întreagă, deputaţii contrabandişti… Nu ne prăbuşim nici de numărul duşmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoşătoare de meningită morală.”.
Scriitorul Klaus Iohannis a scris cartea „Pas cu pas", ulterior a publicat și cartea „Primul pas" cu toate că, în mod evident, ordinea trebuia să fie alta. În aceste cărți și titlurile sunt un plagiat dacă ne gândim la scriitoare germană, Anna Seghers, care în anii ’50 a publicat cartea cu acelaşi titlu, ”Primul Pas”, apărută și în România, într-o traducere de traducere S. Sanin și O. Constantinescu, la Editura De Stat Pentru Literatură și Artă, Colecția: Meridiane, în 1955.
Așadar, nu putem decât să ne gândim la faptul că toate aceste cărţi publicate de Iohannis sunt scrise de oameni plătiţi special petru acest lucru și se pot încadra la secțiunea ”Marele mut, marele scriitor Iohannis". Trebuie să recunosc și faptul că aștept și cartea de final a trilogiei care poate că se va numi „Ultimul pas"!, pe care scriitorii de la Cotroceni nu au termint-o încă. Vă sfătuiesc să vă grăbiți, domnule președinte, deoarece după ce veți termina mandatul, nimeni nu o să mai cumpere aceste așa-zise ”opere alese”. Dacă Iohannis și-a cumpărat casele din veniturile generate de aparente meditații, după seria acestor cărți Marele Mut scriitor își va mai cumpăra și alte case.
Din discursul lui Klaus Iohannis mai amintim: Mai mult, am reușit ca, în pofida crizelor extrem de complicate din ultimii ani, să continuăm promovarea Proiectului și să obținem, în final, susținerea politică necesară adoptării noii legislații.
Obiectivul ambițios de a realiza o reformă cuprinzătoare a sistemului nostru de învățământ a însemnat un proces extrem de complex, laborios și de o anvergură fără precedent.
De astăzi însă, educația bazată pe valori ajunge, așadar, în centrul interesului public.
Cetățenii cu principii corect conturate încă din școală, cu competențe solide, cu spirit analitic reprezintă coloana vertebrală a unei societăți prospere și evoluate.
Avansul rapid al tehnologiei și o piață a muncii în continuă schimbare presupun adaptabilitate, creativitate și gândire critică.
Legile pe care le-am promulgat astăzi pun bazele unei Românii care este conectată la evoluțiile secolului al XXI-lea și care beneficiază din plin de oportunitățile viitorului.
Ne-am propus să evităm această capcană în privința „României Educate”, pentru că această reformă nu este o simplă opțiune, ci un pas obligatoriu dacă vrem să construim o națiune prosperă și puternică.
În încheiere, mulțumesc tuturor celor implicați în realizarea Proiectului „România Educată”. Sunt ferm convins că, prin noile legi pe care le-am promulgat astăzi, avem un cadru solid, pe care putem construi un sistem de învățământ pregătit pentru încercările vremii.
Rămâne convingerea mea profundă că doar printr-o educație de calitate putem construi o societate care se bazează pe cunoaștere, inovație și progres.”.
Proiectul lansat de Administrația Prezidențială sub numele de “România Educată” sau cum ar spune un contemporan al nostru: România E-du-ca-tă…nu este decât un amestec de sloganuri, poleială, o mulţime de valori care sunt amintite şi care, după spusele politicienilor, reprezintă premise ale activităţii şi existenţei lor: “reașezarea societății pe valori, dezvoltarea unei culturi a succesului bazată pe performanță, muncă, talent, onestitate și integritate”… Citiţi pe nerăsuflate, căci orice sincopă în această enumerare ne poate trezi la realitatea crudă cu care se confruntă societatea românească. Tupeul şi ingeniozatea în a crea pancarte poleite de care dau dovadă politicienii nu are limite, iar rezultatele programelor legate în ambalaje strălucitoare se regăsesc în calitatea educaţiei şi, implicit, în calitatea societăţii româneşti, iar politicienii îşi permit toate aceste lucruri pentru că tocmai prin distrugerea sistemului de educaţie au creat o masă mare de manevră care este scoasă periodic la vot.
Scopul educaţiei este, până la urmă, acela de a schimba o minte goală cu una deschisă, iar politicienii precum Iohannis, Deca și Câmpeanu nu şi-ar dori acest lucru.
Proiectul finalizat de Administrația Prezidențială sub numele de “România Educată” nu face decât să legalizeze corupția prin exprimări neclare, lacunare, interpretabile, atacabile, care conduc la interpretări subiective sau chiar intenționat abuzive. Aceste neclarități ”strecurate intenționat” vor genera dispute permanente între toți factorii implicați în educație.
După șapte ani, Iohannis a reușit, în sfârșit, să ducă la final acest proiect eșuat, ”România educată”, iar de-acum se va ocupa de un nou proiect de suflet ”România dreaptă”. Eugen Barbu spunea că ”dacă dreptatea ar fi o sârmă, aș îndrepta-o”, iar dacă ar fi să facem o legătură între acestea și cel mai recent proiect național, putem concluziona că Iohannis își începe și acest proiect de suflet cu scopul de a îndrepta sârme.