Manelele neamtului

La un snaps de ramas bun, undeva, intr-un sat din Bavaria, un localnic, despre care am crezut tot timpul ca era om de serviciu, pe cand el era cel cu banii, a inceput sa cante ceva vesel. Sa te fereasca Dumnezeu de cantatul la petrecere al neamtului, ca tot mars militar este.

La despartire, omul a oferit la toata lumea CD-uri cu repertoriul sau de ospete. Fiindca se chema ca era un cadou, am staruit ipocrit sa ascultam pe loc cateva piese. Neamtul n-avea pic de glas, acordeonul, pe care clampanea, era o relicva cu respirari de buhai batran, melodiile erau toate la fel, o parte solist si cealalta parte cu acompaniament de coruri mixte si tot atat de umflate cu bere si carnati, iar zbieretele entuziaste si ragaitul pe doua voci ale unor meseni completau fondul sonor atat de artistic, ca aducea a incaierare.

Nu-i deloc bine sa insisti cu lauda, fiindca ti se poate intampla exact ce nu te astepti. Profund marcat de elogiile noastre perfide, de romani care una spun si altceva trebuie inteles, neamtul ne-a mai adus cateva inregistrari de-ale sale. Avand parale, si-a permis sa comande un set de casete pe care, daca n-ai fi stiut ce au in ele, le-ai fi pus cu mare evlavie in acelasi raft laolalta cu cele mai elagante productii discografice ale unor festivaluri Beethoven sau Mozart.

In arta, banii pot orandui intr-un asemenea mod cantitatea si calitatea, incat orice gunoi sa para aparitie importanta. Daca n-am fi stiut cine era autorul si ce vanitate isi implinise cu CD-urile, am fi putut gandi ca primisem niste editii etnografice, cu referire la umorul gros al unor medii alterate, ori muzici experimentale ale unor compozitori cu gustul unui sordid profund national.

Traducerea gresita pentru manualele scolare si universitare ale legii "transformarii cantitatii intr-o noua calitate" ne-a deprins cu eroarea ca prin calitate trebuie sa intelegem un mai bine. Ca e mai bine daca-ti cade in cap un munte, decat o piatra. Sigur ca incape si un mai bine aici, dar numai daca muntele care trebuie sa se pravale peste tine, il ingroapa pe altul.

Altfel, cantitatea se poate transforma si intr-o noua nenorocire.

Ascultand manelele atat de personale ale neamtului, care la o imprimare pe cateva sute de discuri nu insemnau nimic, nici bine, nici rau, am avut o viziune. Mi-am imaginat cum ar fi el infinit mai bogat, decat se parea ca e, in ciuda infatisarii modeste si a manierelor de mic nabab rural, si cum si-ar raspandi ineptiile in milioane si miliarde de exemplare pe toata planeta. Cum s-ar rasuci gustul lumii pe o astfel de aberatie, iar tot ce a produs omenirea, pana la muzica neamtului, ar deveni dintr-odata pagina de istorie, o pagina necitita de nimeni. Tehnic, operatia e posibila. Iar cu bani, e si probabila. Tehnic, orice e posibil. Iar cu multi bani, orice e probabil. Si nici nu-i nevoie sa mergem cu gandul atat de departe, in Bavaria si la neamtul cel petrecaret. E destul sa intram in orice magazin cu inregistrari muzicale din Romania, unde manelele tin bugetul mare, nu muzica muzica.