Un exemplu de depolitizare pe care el îl oferă permanent este cel al justiției. În realitate, nici Constituția (inclusiv cea revizuită în 2003), nici Legile 303 sau 304 din 2004 - negociate cu UE - nu permiteau numirea, ca procurori sau judecători, a unor membri de partid. Pentru Băsescu însă "a depolitiza" justiția înseamnă ca el să numească, discreționar, după o ceașcă de cafea, șefii parchetelor sau ai ICCJ și nu cumva altcineva, ulterior, să-i dez-numească.
Un alt exemplu, este Institutul cultural român, acolo unde - spune Băsescu - a fost schimbat Horia Roman Patapievici. Oare, recent, la Cotroceni, "intelectualul lui Băsescu", Gabriel Liiceanu nu a recunoscut "politizarea" de către Traian Băsescu a intelectualității românești? De altfel, poate ne va povesti, cândva, în discuțiile sale de la "gura sobei", Traian Băsescu modul brutal în care, după alegerile din 2004, l-a schimbat pe distinsul scriitor Augustin Buzura, "depolitizând" instituția, prin numirea lui H.R.Patapievici.
Oricum, mi se pare amuzant faptul că cel care, timp de 10 ani, a fost "șeful statului", să ne îndemne acum, să nu lăsăm "statul să stea călare pe noi", sau "statul să fie partenerul nostru (al PMP? n.b.) bun". Pentru cineva care, în cele două mandate, a acționat pe formula "statul sunt eu", a considera acum statul ca o entitate exterioară pare neverosimil.
În concluzie, după ce, timp de 10 ani, am asistat la creșterea numărului total de funcționari publici "depolitizați" de la 900.000 - câți erau în 2004 - la 1.400.000 (în ultimii ani au mai scăzut), mă întreb dacă Băsescu, la sfârșitul celor două mandate, a aflat că România avea, în 2004, un Institut Național al Administrației, care pregătea, pe modelul ENA, funcționari publici profesioniști.
Inutil să vă spun că, din 2005, INA a fost desființat. Trebuia să înceapă "marea depolitizare"...
Citește pe Antena3.ro

