Marea executare a micilor datornici

Am și eu o întrebare: ce trebuie să facă in cetățean al scumpei noastre patrii atunci când, pe telefonul mobil, va primi mesaj din partea unei bănci cum că ANAF din localitatea X/sectorul Y a instituit o poprire  de executare a unei amenzi  în valoare de nu știu câți RON? Firește, ar lua legătura cu banca respectivă spre a vedea de unde și până unde toată treaba. Mai ales în condițiile în care- conform algoritmului brevetat la Radio Erevan- cetățeanul cu pricina nu are cont la bancă ci are… un credit de achitat!

 Mai departe, omul va merge la Administrația Finanțelor Publice de la care a venit poprirea spre a se dumiri cum stă povestea. În cazul de față, la Administrația Finanțelor Publice sector 1 București. Unde va fi informat că are de achitat o amendă juridică în valoare de…RON, datând din 2009, fix. Iarăși lucru firesc, amendatul va dori să afle și despre ce amendă este vorba. Numai că, să vezi și să nu crezi!, nici la calculatorul de la serviciul de executare silită, somații și popriri și nici la cel de la trezorerie nu se poate deschide fișierul unde se află cheia problemei, adică de unde provine această amendă. Motiv pentru care împricinatului nu îi rămâne decât să mai vină o dată sau de mai multe ori la respectiva sucursală ANAF doar-doar de va avea norocul să fie accesat fișierul- problemă.

 Mă rog, persoana fizică, recte datornicul, are sau nu are timp, vorba este că nu are ce face. În schimb, banca îi va cere să își plătească mintenaș amenda. De fapt, nu banca, băncile, fiindcă, uitasem să vă spun, ANAF-ul trimite înștiințări despre instituirea popririi la mai multe bănci, doar –doar datornicul va avea, măcar la una dintre ele, cont de salariu sau de pensie de unde să fie recuperată suma. Iar de aici înainte lucrurile intră în patentata logică a absurdului, de la Caragiale la Urmuz sau Eugene Ionesco, fiindcă în cazul în care cel reclamat ca fiind datornic la fisc are cont la mai multe bănci este foarte probabil ca fiecare dintre acestea să îi pună poprire pe suma respectivă. Așa încât, dacă,între timp, și-a achitat amenda sau dacă va dovedi ca nu era cazul de așa ceva, omul să fie pus în situația de a-și cere banii înapoi de la una sau, Doamne ferește, de la mai multe bănci. Iar, de aici înainte, să te ții procese și litigii...

 Motiv pentru care orice om cu scaun la cap se întreabă dacă nu era mai simplu și mai corect ca,înainte de a pune băncile în alertă,  ANAF-ul să îi fi trimis o înștiințare persoanei vizate? Urmând ca, în cazul în care aceasta nu își va reglementa situația debitului în termenul prevăzut de lege, să procedeze la recuperarea datoriei tot în condițiile respectării normelor de disciplină financiară. 

 Înclin să cred că era, dar poate că nu am nici expertiza și nici vigilența onorabilei instituții ANAF. Care instituție a anunțat, cu surle și cu tobe, că a început marea executare a persoanelor fizice și acum apasă pe pedala de accelerație nu cumva să se dea ucaz de amnistie financiară. Ideea recuperării debitelor, inclusiv de la micii datornici, nefiind, să recunoaștem, o idee de lepădat, dar numai cu condiția ca procedurile să se deruleze în condițiile respectului față de cetățean, de contribuabil. În nici-un caz, însă, uzând de procedee birocratice și abuzive, croite pe calapodul celor din vremea când era la modă refrenul:,,Dimineață, la fereastra mea,/A bătut la gem percepția./Și-au venit și cei de la ADAS/Și-au luat și ei ce-a mai rămas’’.