Marea prioritate a Romaniei, acum

Nu intamplator zilele si noptile traite in ultima saptamana au avut ceva din tensiunea celor din timpul Revolutiei din decembrie ’89. Traim, de fapt, in aceste momente, o revolutie de catifea portocalie, care sper sa ramana in istorie drept treapta a doua si ultima a descatusarii Romaniei din mizeria si teroarea comunista.

In acest moment, cu toata acerba rezistenta a "fortelor intunericului" (caci de data asta sunt de acord cu C.T. Popescu), cred ca totul este copt, in istoria actuala a natiunii noastre, pentru desprinderea definitiva de trecut.

Nu putem coabita cu trecutul. Nu ne putem preface ca traim intr-o normalitate politica atata vreme cat Partidul Comunist Roman continua sa existe printre noi prin relicvele si avatarurile sale succesive. In aceste momente decisive pentru destinul nostru, Ion Iliescu si PSD trebuie sa paraseasca scena politica. Amandoi sunt nereformabili si vor fi intotdeauna o amenintare teribila la adresa democratiei romanesti. PSD nu este un partid social-democrat. Am respect pentru social-democratie ca doctrina politica si cred ca avem deja un partid social-democrat decent, PD-ul lui Basescu, transferat lui Boc. PSD-ul este insa doar o prelungire a imensului partid dictatorial de dinainte de 1989, care, sub diverse denumiri, schimbandu-si parul dar nu si naravul, a supravietuit ca o fosila a istoriei. Acest partid, pastorit in toate etapele sale (FSN, PDSR sau PSD) de Ion Iliescu, a fost, in toate aceste intruchipari, nenorocirea Romaniei, boala ascunsa care-a adus-o in pragul disperarii. Datoram PSD-ului si ilustrului sau conducator faptul ca tara noastra e azi pe ultimele locuri in Europa la toate capitolele, in afara saraciei si coruptiei. Cinismul, pumnul in gura, santajul politic au fost mereu armele preferate ale acestui partid in toate confruntarile sale cu celelalte partide si cu populatia Romaniei. In jurul lui Ion Iliescu s-au strans cativa dintre cei mai venali oameni din politica, afaceri, cultura etc., iar in jurul acestui nucleu pur si dur, nenumarati oportunisti care i-au ingrosat randurile pana la refuz. Partidul-stat parea sa fie pretutindeni, parea de neinfrant, ca si fostul Partid Comunist.

Istoria ne arata ca acest gen de partide-mamut, construite pe coruptie si teroare, nu se pot schimba si nici nu se divizeaza in fractiuni benigne, ci se prabusesc deodata ca niste castele de carti de joc, ingropand sobolanii sub daramaturi. Odata Iliescu anihilat (si se pare ca bunicuta e pe ultimii metri, parcursi impleticit si sustinuta de subtiori), PSD, care e marea sa umbra pe pamant, va disparea ca si cand nici n-ar fi fost. Caci nu exista nici o ratiune pentru existenta lui. E vreo speranta ca el sa devina vreodata un partid democratic? Priviti-i pe tinerii lor cei mai "straluciti": Ponta, un revoltat in genunchi. Corlateanu, un robot, un aparatcik. E posibila vreo fractiune care sa se salveze de prabusirea lui Iliescu? Uitati-va la Nastase, de care-am ajuns sa-mi fie sila si mila: va ramane vesnic, ca un dulau credincios, alaturi de stapanul ce l-a crescut de cand era un catel. Cine sa se desprinda? Toti stiu ca partidul se tine cat e Iliescu in fruntea lui, caci altfel amarastenii din fundul tarii nu-i vor mai vota in veci de veci.

Nu va fi usoara demantelarea acestor forte ale trecutului. Regimul Constantinescu a fost zdrobit de ele. Ele au inca, azi, o vigoare a disperarii capabila sa-ntoarca iar lupta-n favoarea lor. Tineti minte ce groaza ne era, in primele zile ale Revolutiei, ca Ceausescu s-ar putea intoarce? Vom trai mereu cu spaima asta in suflet cat timp Iliescu si Nastase si PSD-ul vor mai avea un cuvant de spus in politica romaneasca. Constantinescu a ezitat sa-i inlature, desi a avut mijloace legale pentru asta, si slabiciunea lui o platim noi, azi. Basescu nu e Constantinescu, am tot auzit zilele astea. Sper sa arate ca nu e. Sper sa aiba mereu, intre prioritatile sale (si in acelasi regim cu coruptia) necesitatea de forta majora de a neutraliza demonii trecutului de care vorbea C.T. Popescu. Cat timp ei vor supravietui (si raul are multe masti), democratia romaneasca va fi mereu fragila, mereu amenintata.

In timpul razboaielor punice, un mare roman isi incepea fiecare discurs cu cuvintele "Distrugeti Cartagina!". Era, in acel moment, prioritatea vitala a Imperiului. Astept ca un om politic roman, poate cel recent investit cu mari puteri de decizie, sa-si asume aceasta pozitie si sa ceara mereu si mereu, de la tribuna sa, ceea ce mi se pare vital astazi pentru natiunea noastra: "Distrugeti puterea lui Ion Iliescu!". E marea prioritate a Romaniei, acum. Daca lui Ion Iliescu si partidului sau li se va permite sa ramana puternice, democratia noastra va fi mereu "originala", adica nu va fi deloc.