Marele primar al natiunii

Anul asta, Romania a avut presedinte o singura zi. Atunci cand Traian Basescu a chemat la dialog fortele politice in legatura cu decizia Curtii Constitutionale

Ne-ar fi fost mai usor fara guvern daca am fi avut macar un presedinte. Unul asa cum scrie la Constitutie. Un sef al statului care sa se ocupe de coordonarea politicii externe si a problemelor de securitate nationala, un om care sa medieze intre institutii si societate ori de cate ori e cazul. Nu-l avem. Traian Basescu a decis ca e un presedinte-jucator, dar jocul pe care il joaca e inteles numai de el.

Intr-o perioada critica pentru problema integrarii europene, noi am redus la minimum motoarele politicii externe. Ne-a vizitat un singur sef de stat, al Ucrainei, vecin important, dar care nu e membru UE. Dupa cateva calatorii de introducere, presedintele a decis sa ramana acasa si sa astepte un sprit pe podul de la Maracineni. Dar, Dumnezeule, el nu mai e ministru al Transporturilor, functia asta o are un om de incredere al lui! Sau nu mai e de incredere? Maine-poimaine o sa se joace si de-a primarul de Cluj daca nu il mai are la inima pe domnul Boc? Domnul Ungureanu e prea tanar si desfasoara activitati atat de discrete, incat sunt invizibile pentru orice analist care nu e dotat cu un microscop. Primul-ministru scrie si rupe demisii. Cine face politica externa a acestei tari? Esecul integrarii la termenul ianuarie 2007 este atat de previzibil, incat a devenit un cartof fierbinte pe care nimeni nu-l mai apuca cu degetele?

Cine mediaza conflictele? Ei da, ca fost ministru al Transporturilor in cinci guverne, m-as fi asteptat ca Traian Basescu sa ajunga la o solutie exemplara in greva lunga si paguboasa de la caile ferate. Presedintele nu a chemat la dialog, conflictul de munca ramane deschis si prin toamna vom vedea iar pagube de miliarde si oameni care zac pe peroane cu ochii spre nicaieri.

In ceea ce priveste securitatea nationala, Traian Basescu s-a multumit sa receptioneze in graba una din fregatele englezesti cumparate de trecuta guvernare, sosind acolo cu un elicopter achizitionat tot in aceeasi perioada.

Anul asta, Romania a avut presedinte o singura zi. Atunci cand Traian Basescu a chemat la dialog fortele politice in legatura cu decizia Curtii Constitutionale. In rest, am avut de a face cu un lung concediu prezidential oranj.

Constitutia actuala favorizeaza mult asemenea atitudini. Pentru ca ea nu traseaza clar o linie de demarcatie intre atributiile presedintelui si cele ale premierului. De aici, tentatia pe care o are mereu seful statului de a se amesteca numai acolo unde ii convine din punct de vedere politic. Presedintele e un jolly-jocker pe cat de zambitor, pe atat de imprevizibil. Isi poate permite acest lucru.

Mai mult decat atat, sistemul de vot pe liste nu mai rezolva tipul de relatie intre alesi si alegatori. Un sistem uninominal ar responsabiliza electoratul in mai mare masura (el ar valida candidaturi individuale, independent de diverse acuzatii la adresa candidatilor) si ar intari statutul parlamentarilor insisi. Fiecare senator si deputat ar avea, ca suport, voturi clare, obtinute personal, cu toata raspunderea care deriva din asta. Parlamentul actual a ajuns sa permita toate iresponsabilitatile. La sase luni de la alegeri, de pilda, el are, in fapt, o alta configuratie decat cea hotarata de electorat.

Intr-un asemenea context, presedintele ales prin vot direct are o alonja nepermis de mare in fata celorlaltor institutii. Este Marele Primar al natiunii. De aici, atitudinea lui adeseori discretionara. Face ce spune Constitutia numai daca este util din punct de vedere electoral. In rest, poate face orice altceva. De pilda, poduri. Este imperios necesara o reforma a sistemului politic menita sa asigure presedintelui, premierului si parlamentarilor un statut politic riguros din punctul de vedere al atributiilor si al reprezentativitatii. In acelasi timp, ar fi si un pas important spre o primenire a clasei politice. In sensul dorit de electoratul insusi.