Marș înapoi, în grotă, Caliban!

  Ieri, Adrian Năstase a publicat pe blogul său un text cu titlul ,,Nevoia unor noi mesaje ale stângii’’. Text în care, după ce face o analiză riguroasă, edificatoare a ,,ceea ce s-a întâmplat în țara noastră în anii în care am acceptat formula statului minimal’’, autorul schițează câteva priorități ale unui proiect politic de anvergură pentru România următorilor ani. Proiect pe care este de așteptat ca PSD să îl examineze și de care să țină seama în elaborarea platformei sale electorale, ca formațiune politică reprezentativă a stângii românești. ,,Este nevoie- scria Adrian Năstase- de câștigarea sentimentului de încredere și de redobândirea speranței în societate. Viitorul nu poate fi însă opera celor slabi.’’

Desigur, nu mă așteptam ca mesajul lui Adrian Năstase să fie primit cu o cvasi-unanimă aprobare. Și asta din mai multe motive. În primul rând, pentru că, din păcate, la noi, dezbaterilor de idei le-a luat locul atacul la persoană, iar delațiunea a înlocuit confruntarea argumentelor. Pe de altă parte- iar acest lucru trebuie să fie spus fără nici-o precauție-, pentru că, din niște pricini foarte urâte, despre omul politic și juristul de excepție care este Adrian Năstase circulă încă prejudecăți și clișee otrăvite. Prejudecăți și clișee de care s-au folosit și se mai folosesc cei care, știindu-se incapabili să îi facă față într-o confruntare a competențelor, îl vor,pe Adrian Năstase, dacă nu scos definitiv din viața publică, măcar plasat cât mai departe de agora. Dar, fie și în aceste condiții, mă așteptam ca, dată fiind declarata și asumata sa condiție ,,de stânga’’, textul lui Adrian Năstase să primească replica argumentată din partea unor analiști sau lideri politici ,,de dreapta’’. Cu atât mai mult cu cât suntem într-un an electoral, iar partidele politice trebuie să își definitiveze și să își lanseze oferta cu care vin în fața alegătorilor.

Nu a fost să fie așa, iar singura reacție- semnificativă!- în spațiul mediatic a venit la postul B1 din partea lui Radu Banciu. Am scris intenționat ,,semnificativă’’, punând și semnul exclamării, pentru că modul în care gândește și expresiile pe care respectivul personaj le-a folosit în cascada de venin și de ură care s-a vrut comentariu, dau măsura mizeriei la care au ajuns să se coboare propagandiștii năimiți doar pentru a da frumos la comandanții serviciilor lor imunde și a-și primi spurcatul parnos.

De fapt, nici nu este vorba despre un comentariu la textul lui Adrian Năstase, ci de niște afirmații, de o vulgaritate absolut intolerabilă , care îl plasează, definitiv și irevocabil, pe Radu Banciu în categoria ,,spiritului primar, agresiv’’ pe care l-a stigmatizat, în chip magistral, Marin Preda. Personajul se leagă de o fotografie care a apărut alături de textul menționat, fotografie în care Adrian Năstase și soția sa mângâie o leoaică. Atât i-a trebuit individului că a și intrat într-un delir în care ura turbată și vulgaritatea viscerală se îngemănează într-una dintre cele mai abjecte compuneri care au circulat în spațiul nostru mediatic. Culmea oribilului o atinge delirantul atunci când regretă că leoaica nu i-a mușcat pe Adrian Năstase și pe soția lui sau, mai rău, că nu i-a sfâșiat! ,,Iaiaiaiaia!- elucubrează individul- Cum am fi vorbit noi astăzi….Uitam de Antena 3 și de Dan Voiculecu și de toată lumea dacă îi vedem pe ăștia doi(pe Adrian și pe Dana Năstase n.n.) cu niște pături pe ei!’’ După care clamează:,,Ghinion! Un accident! Ce editoriale s-ar fi scris !’’

Să ne înțelege, aici nu vorbim doar despre un atac împotriva lui Adrian Năstase, a soției sale sau împotriva Antenei 3 și a lui Dan Voiculescu! Hotărât nu! Aici vorbim despre un odios atentat la însăși ideea de respect al dreptului la demnitate și la viață!

Pe bună dreptate, se pune întreba:poate fi tolerată și nesancționată fapta lui Radu Banciu? Judecând cu capul pe umăr, singurul răspuns ar fi NU! Deși tare mă tem că, dată fiind nenorocita noastră deprindere de a trece prea ușor peste asemenea accese de-a dreptul patologice sau de a pretexta că avem treburi mai importante, dementele ziceri ale lui Radu Banciu să fie uitate până mâine. De aceea cred că, până se pronunțe specialiștii în cazuri de domeniul psihiatriei clinice, este nevoie ca breasla ziariștilor să își spună, răspicat și ferm, cuvântul!

Cât despre partea CNA,nici nu îmi fac iluzii, bugetivora instituție fiind mult prea ocupată să dea avertismente și amenzi ,,cu dedicație’’, bineînțeles nu și pentru fapte de asemenea gravitate pe care le comit, câtuși de puțin întâmplător, simbriașii unor posturi ,,cu Traian Băsescu în suflet’’.

Drept pentru care am scris aceste simple dar sincere notații pe care doresc să le închei adresându-i imundului profanator al micului ecran, veritabil descendent în ordinea decăderii sufletești al sclavului sălbatic și desfigurat din capodopera lui Shakespeare, acest sincer și binemeritat mesaj:,,Marș înapoi, în grotă, Caliban!’’