Meci urît, meci perfect

PUNTUL PE EI
Florin Răducioiu, fotbalist de graţie, a cochetat, după ce a părăsit terenul de joc, cu manageriatul sportiv, încercînd să devină impresar. Răzvan Lucescu s-a născut în fotbal mai în afara artei, dar purtînd amprenta genetică a gospodarului inteligent. Spre finalul carierei de jucător, în poarta Rapidului începuse să capete deja identitate tînărul antrenor.

PUNTUL PE EI
Florin Răducioiu, fotbalist de graţie, a cochetat, după ce a părăsit terenul de joc, cu manageriatul sportiv, încercînd să devină impresar. Răzvan Lucescu s-a născut în fotbal mai în afara artei, dar purtînd amprenta genetică a gospodarului inteligent. Spre finalul carierei de jucător, în poarta Rapidului începuse să capete deja identitate tînărul antrenor.

Florin Răducioiu, creator de spectacol în terenul de joc, a dorit să se chivernisească din gestionarea vitrinei fotbalului. Astfel devine explicabilă dezamăgirea lui Radu după meciul României cu Franţa, pe care l-a caracterizat ca fiind urît. Nouarului unei generaţii de excepţie nu puteau să-i producă o altă impresie şahul etern şi remiza puse la cale de Raymond Domenech şi Victor Piţurcă. Aproape de observaţia lui Răducioiu a fost şi Gică Hagi. Nici omul fanteziei debordante nu putea avea paharul plin cîtă vreme meciului i-a lipsit spectacolul fazelor de poartă.

Răzvan Lucescu, antrenor deja copt, subordonează impresia raţiunii. El a văzut un meci pregătit excelent de Victor Piţurcă, un meci perfect în raport cu scopul propus.

Între părerea amatorului de spectacol şi luciditatea meseriaşului, le aleg pe amîndouă. Este acesta avantajul suporterului neînvins de a opta după cum îi este voia. Nu mă deranjează faptul că naţionala noastră a bifat la acest turneu final premiera unui rezultat de egalitate. Ba chiar caut, fără nici o apăsare, şi circumstanţe care să confirme meritul alor noştri.

Domenech a triat dintr-un răsfăţ al ofertei de jucători. Piţurcă a croit în economie calică. Cu toate acestea, a reuşit să anihileze remarcabila forţă ofensivă a Franţei, aşa cum spunea Răzvan Lucescu, adică perfect. Astfel se explică faptul că nu am primit gol. Iar explicaţia faptului că nu am marcat ţine, probabil, de conjunctură. Mutu a avut o zi parcă mai ştearsă ca niciodată. A fost demontat în aceste condiţii mitul neghiob conform căruia echipa naţională fără Mutu este zero. Este un adevăr că trupa lui Piţurcă nu poate fi dependentă de un jucător sau altul. La fel de adevărat este însă şi faptul că o evoluţie a lui Mutu egală cu valoarea sa ne-ar face să privim cu mai mult optimism redutele Italiei şi ale Olandei.

Pînă vineri avem noi timp să readucem pulsul la ritm sănătos. Pînă vineri va avea timp şi Piţurcă să facă retuşurile cuvenite la echipă. Şi apoi, să-i mai ascultăm încă o dată pe tricolori intonînd imnul. Promiţător şi reconfortant, aşa cum au făcut-o înaintea meciului cu Franţa.