x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Memoria emoţională

0
Autor: Maria Timuc 18 Aug 2012 - 21:00
Ar fi indeajuns sa inchidem ochii, sa ne relaxam si sa aducem in campul atentiei noastre imaginea unei persoane pe care o detestam, ne displace, o uram sau fata de care avem orice alta traire respingatoare pentru a constata cat de simplu si de usor pastram in noi otravurile emotionale. Numai gandidu-ne la un dusman, emotiile negative ne inunda de parca el s-ar afla in fata noastra, in carne si oase. Aparitia lui fizica e si mai puternica, dar faptul simplu ca gandul si imaginatia noastra evoca emotiile exacte, precise si clare ale relatiei noastre cu oricine si cu orice poate insemna cu mult mai mult decat stim, intelegem, si acceptam. In mod asemanator, iubim anumite persoane in absenta lor fizica, ne trezim inundati de bucurie sau de pasiune doar cu ajutorul gandului propriu. Trairile interioare sunt cheia noastra catre Iad sau catre Rai si, poate, chiar cheia existentei noastre in corpul fizic. Daca trairile frumoase ne scalda creierul si celulele intregului corp cu substante benefice imunitatii, sanatatii fizice si psihice, nu acelasi lucru se poate spune si despre cele negative, dimpotriva. Un om neiertat e ca un bulgare de sare, ca un pietroi aprig si de nezdruncinat in emotiile noastre, fie ca stim sau nu, pietroiul atarna greu, simpla sa prezenta are consecinte distrugatoare. Poate nu l-am vazut de mult pe omul "urat", poate ca au trecut zeci de ani de la producerea unei intamplari dezgustatoare, dar amintirea, daca-i nevindecata, ramane in noi sub forma emotiilor nocive, pe care le-am trait candva. Nu doar ca ne tensioneaza si ne face rau fizic, dar aceleasi emotii "atrag" in vietile noastre oameni asemanatori si situatii care retrezesc emotiile din trecut. Iata de ce-i un lux sa-ti permiti un dusman, de ce-i un lux sa ne intretinem aversiunea, de ce poate fi nociv sa mentinem relatii incordate de-a lungul vietii; toate evenimentele traite, fie si cele pierdute in memorie, raman in noi sub forma emotiilor. Asa ca, in absenta iertarii, toate personajele negative din vietile noastre ne urmeaza ca umbrele, uneori vizibile, alteori nevazute, oriunde am fi. Trecutul nu mai este in plan fizic; ce-a fost, a fost, zicem noi. Trecutul s-a topit din plan fizic, dar el ramane nonfizic; el ramane in emotii, ramane in ganduri, ramane in sentimente. Nu-i nevoie sa memoram toate scenele nocive ale vietii noastre, nu-i nevoie sa patrunda in constiinta imaginea precisa a durerii din trecut; emotia de durere, insa, emotia de suferinta, emotia de respingere sau orice alta emotie sunt forme de memorie profunda, exacta si clara a felului in care am reactionat la situatiile vietii. Fara iertare ne vom purta dusmanii in emotii, vom dormi cu ei, vom merge in concedii si ne vom trezi in fata lor, chiar daca vor avea alte chipuri, oricat de des avem nevoie pentru a ne aminti ca noi suntem cei care avem nevoie sa iertam, sa intelegem, sa acceptam si sa ne schimbam atitudinea fata de oameni si fata de viata. Fiecare are nevoie de iertare pentru el insusi, inainte de oricine altcineva. Caci toata neiertarea ramane inscrisa in memoria emotionala si zvacneste acolo din cand in cand in forme deloc benefice pentru suflet, trup si existenta. A ierta este o indulgenta de sine, de aceea Iisus a spus: "Iarta-ne noua greselile, precum si noi le iertam celor ce ne gresesc". Asta facem instantaneu, asta-i legea vietii. Iertarea sterge din memoria emotionala perceptiile gresite, judecatile omenesti si, prin aceasta, il vindeca pe cel pe poate ierta.

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de