Metamorfoza

Rotativa tipareste viii, mortii, razboaiele, tatele, fara sa-i pese de timp si de sange. Primeste semne si tipareste cuvinte, primeste viermi de matase si tipareste fluturi, primeste cerneala si tipareste vieti.

Fara douazeci! La sase fix pleaca ziarul. E zi scurta. Cu un soare pe jumatate rosu, pe jumatate inghitit de pamant. Secretarul de redactie vrea semne. Mii de semne! Lui nu-i spune nimic jumatatea aia dramatica si rosie, portocalie a soarelui. Cuvintele nu mai sunt la moda. Sau sunt de moda veche. Semnele fac legea si rotativa lucreaza contracronometru. Ea tipareste viii, mortii, razboaiele, tatele, fara sa-i pese de timp si de sange. Primeste semne si tipareste cuvinte, primeste viermi de matase si tipareste fluturi, primeste cerneala si tipareste vieti. Fara zece! Doar o geana rosie ne mai priveste. Atat a mai ramas. Uneori si soarele apune la fix. Fara sa-i pese de semne, de cuvinte si de hartia de ziar. Semne care fosnesc. Cuvinte care tac. De la inceput la sfarsit. Fotografii in alb si negru, fotografii color. Oameni si oi. Toate, subiecte la ordinea zilei. Fara cinci! Lumea n-are timp de sentimente. Sunt chestiuni mici, de amanunt pentru ea. Nici cuvintele nu-i spun mare lucru. Cu atat mai putin semnele. Rotativa incepe sa se invarta. O data cu pamantul, o data cu lumea, o data cu acele de ceasornic. Apusul e aproape incheiat. Semnele sunt gata. Urmeaza punctul. Ziarul iese de sub tipar. E plin de cuvinte. Metamorfoza a luat sfarsit. Cititi!