Metamorfoza preşedintelui

Moto:"Într-o bună dimineaţă când Gregor Samsa se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciumate, se pomeni metamorfozat într-o gânganie înspăimântătoare."
Franz Kafka - "Metamorfoza"


Asemenea personajului Kafkian, săptămâna trecută, pe la chindie, în aeronava ce-l purta spre casă, dl Băsescu suferi o neaşteptată metamorfoză. După ce se hârjonise prin saloanele bruxelleze cu etnicul "incompetent" Varujan Vosganian, "perfectul" nostru preşedinte se lungi pe canapeaua avionului şi aţipi. Privegheat cu umedă adoraţie de efebii prezidenţiali, între care se detaşa colţurosul Cătălin, trupul sacrosanctului personaj se strânsese de câteva ori, ca atins parcă de aripa coşmarului, şi rămase apoi nemişcat minute bune. Aşa întins şi relaxat, insul părea un pasager oarecare, nimic nu-i trăda rangul atât de înalt. În lipsa ciurdei de avrameşti şi turcani, adunată subaltern prin preajmă, tabloul mărginit de chenarul hubloului n-ar fi interesat defel. Cum însă alaiul oficial e-ntotdeauna vinovat de dospirea obscenă a cultului personalităţii, privitorul nevăzut zăbovi ceva vreme în pântecul păsării metalice ca nu cumva evenimentele să-l ia prin surprindere. La un moment dat, urechea augustă fu mângâiată de mâna tremurândă a zelosului consilier responsabil cu propaganda talibană şi-o limbă umil lustruită se strecură aproape de nicovala băsesciană. Figura şefului se destinse şi-un zâmbet sardonic îi jucă între sprâncene. Când deschise ochii, se pomeni fără sceptru şi hlamidă, singur şi atacat din toate părţile. Nu mai era decât un "membru al unei familii care se numeşte Băsescu". Schimbarea, bruscă şi picată din senin, îi încordă nervii la maxim. Îşi aminti de păţania frumoasei Elena, pe care o izgonise mai an din Palat ca să-i îmbuneze pe spurcaţii clevetitori, batjocorită pe-o "Antenă", în costumul Evei, de "Divertişii" tocmiţi de rapacele "mogul" Voiculescu. Înjură lacom, şuierând printre dinţi expresii de şantan, şi coborî în aerogara princiară ca simplu cetăţean decis să-şi facă singur dreptate. Simţi că îndurase cu ghiotura netrebniciile adversarilor şi-i veni în gând să pornească noua campanie electorală a bocilor din debaraua politică printr-un discurs nemaivăzut şi nemaiauzit până atunci. Ce summit, ce Consiliu European, ce integrare? Nu, gloata e amatoare de scandal, de coţcării, nicidecum de eurocuvântări! Nitam-nisam se năpusti asupra "tonomatelor cu euro din presa românească" într-o ciuleandră verbală devastatoare. (Răutăcioşii o socoteau mai degrabă delirium tremens, dar ăştia sunt deja demascaţi că şi-au vândut sufletul şi pixul cercurilor de interese nelegitime.) Izbi năprasnic în "Felix Motanul", în Vântu, Sârbu şi alţii. Nici măcar "defunctul Călinescu" nu scăpă de supărarea veninoasă a cetăţeanului Traian, mutat temporar din Mihăileanu în conacul din Cotroceni. Alde Bădin şi Ciuvică, sau Ciutacu cel cu căutătura largă şi lichidă, fură trântiţi dintr-o lovitură năucitoare. Foştii directori ai Evenimentului zilei fură şi ei daţi în vileag că înghit lunar fişicuri întregi de valută imperialistă arde-i-ar fiscul şi mânia plebei famelice! "Gângania înspăimântătoare" era acum un pater familias îngâlcevit şi stârnit la culme de greii presei, care, de vreo lună, declanşaseră o campanie dirijată şi laşă contra fiicei a mică. Elena, căci ea îi ulcerase iubirea de tată, se împotmolise recent în smârcurile limbii române şi "adevăraţii bărbaţi" din mass-media neaoşe n-o iertaseră neam. Tăbărâseră pe ea ca ulii flămânzi, gata s-o sfâşie, conştienţi că astfel vor spori vulnerabilitatea părintelui din Deal. Dracu’ îşi băgase coada în familia Băsescu şi-o îmboldise pe mezină să se nomenclaturizeze în voliera de puiet a PD-L şi de aici tărăboiul mediatic. "Ce pot să le spun este că, începând de astăzi, voi replica la toate mizeriile pe care le îndreaptă împotriva familiei mele, nu în calitate de preşedinte, ci în calitate de soţ şi tată, care are obligaţia să îşi apere familia şi onoarea familiei, dar şi onoarea lui", zise ameninţător la final ocrotitorul şi se pierdu în noapte, gardat de argaţii de curte. Prezenţa lor îl trezi la realitate. Era din nou preşedintele României, metamorfoza se sfârşise. Nu şi aparent neticluita păcăleală, care continua premeditat, fiindcă poporul vibrează la dezlănţuirile prezidenţiale, că vorba aia, toţi suntem părinţi şi soţi. Iar imaginea bărbatului stâlp de familie care-şi apără cuibul e pe sufletul românului, îi gâdilă orgoliul şi-l răzbună prin procură. Aduce voturi cu nemiluita şi procente babane în sondaje, mai ales că "mafioţii" şi îmbogăţiţii deţinători de trusturi media şi rubrici la ziar sunt indivizi antipatici. Or, tocmai de aceea dl Băsescu şi-a permis să se dezbrace de purpura demnităţii de stat şi să se comporte aidoma unei "gângănii înspăimântătoare" cu apucături de pater familias curat constituţional.


Din păcate, domnia sa nu-i decât capul propriei familii şi a celei pedeliste, nu şi al României. Şi dacă de trecutul său nu îi este frică şi ruşine, cum mărturiseşte oriunde, viitorul ar trebui să-l îngrijoreze.