x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Mica integrare in marele Paris (8)

0
Autor: Tudor Octavian 12 Feb 2007 - 00:00
Mica integrare in marele Paris (8)


O romanca in etate, care isi inchiriaza apartamentul de la bloc cu 50 de euro ziua, dar numai familistilor recomandati de romani vcivilizati" care au mai stat la ea, isi intreaba oaspetii ce si-au propus "sa viziteze" in Paris.

Repertoriul ei, la instalarea pe termen scurt a compatriotilor "temporari", e limitat, dar semnificativ pentru modul cum nu reusesc sa se simta niciodata de ai locului cei care traiesc aici de decenii. Dupa ce se intereseaza ce intentionezi "sa vizitezi" - Turnul Eiffel, Nôtre Dame, Muzeul Louvre, Palatul Versailles - , incep lamentatiile. Cat e ea de integrata, cu casa in oras, cu fata medic si cu nepoti nascuti cu tata francez, inca n-a reusit "sa viziteze" totul. "Ma credeti ori nu - spune batrana pe un ton ce contine si un mic procent de indaratnicie nationalista - am facut Bucegii, am urcat si pe Caraiman, dar Versailles-ul inca nu l-am facut." La toti romanii, memoria culturala amorseaza un simtamant durabil de culpa. Ne-am stabilit aici de cativa ani. Spun ei, cu un alean ce pare sa nu aiba solutie nici in viitorul apropiat - si totusi n-am urcat decat o data in Montmartre. Sau: N-am vizitat decat o data, la inceput, Luvrul. Cand doamna in varsta, careia i l-am recomandat pentru 50 de euro pe zi pe varul meu din Canada, m-a intrebat ce intentionam sa-i arat in Paris, am raspuns ca intai si intai vom vizita beraria din coltul strazii. Dupa care vom lua la rand toate celelalte berarii, cafenele si bistrouri din cartier, dar neaparat si cu prioritate pe acelea din statia de metrou Mouton Duvernet. Bineinteles ca doamna n-a apreciat replica, desi chiar si la anii ei i-ar fi fost de un castig. Parisul e unul dintre orasele unde e placut sa traiesti, nu conteaza cine esti si cati bani ai. Daca incepi sa inveti orasul de jos in sus si de la mic la mare, de la cafeneaua din coltul strazii la celebrele Dome sau Deux Magots, el devine curand orasul tau. Parisul omului de rand e bun cu toata lumea. Ca sa te castige de client, berarul face putina conversatie prieteneasca de la primul pahar. La urmatorul, masa de la fereastra, unde ai baut prima bere in cartier e ACASA.

Multe, foarte multe lucruri lipsite de maretie si legenda te ajuta sa te simti acasa de indata ce ai un pat unde sa dormi. Indiferenta pe care o manifesta autohtonii fata de strainii din Est e, de fapt, un gen de respingere cu pedigri. Ce nu primesti de la oameni, decat tarziu si cu portia, primesti in schimb de la oras, de la Parisul din afara traseelor turistice. Adevarul e ca trebuie sa iei fiecare ceas petrecut in acest Paris cumsecade ca pe o lectie, sa nu amani pentru altadata nici unul dintre micile beneficii ale lectiei zilnice, in nadejdea altora mai consistente. Sentimentul de ACASA se invata, se construieste. Parisul il daruieste in permanenta, doar ca putini au talentul de a-l primi cu folos. Cine locuieste intr-o casa din Paris, dar sufera ca inca nu l-a vizitat pe tot, ca n-a facut turistic traseele din ghiduri, a ratat esentialul. Nu in Paris, ci in chiar viata lui de zi cu zi.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   paris

Serviciul de email marketing furnizat de