x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Miliţia, mai şmecheră decât poliţia

0
Autor: Dan Dumitrescu 03 Mai 2011 - 19:33
Fotbaliştii dinamovişti, animaţi de un răscolitor sentiment peluzist, au aruncat în tribuna suporterilor care i-au însoţit la Mediaş fulare şi mingi brenduite câineşte. Gestul nu a fost unul de purtare obişnuită. Nicidecum. În interpretare borcistă, gestul cu pricina, evident ostentativ, are niş­te semnificaţii aparte. În primul rând el s-a vrut un afront la adresa celor care au avut tupeul să afirme că fotba­liştii dinamovişti sunt cei care au in­tro­dus pirotehnicele penale în stadion, la meciul Steaua – Dinamo. În al doilea rând, câtă vreme cercetările sunt încă în curs, şefii de la Dinamo au demonstart astfel că li se brehăne de acţiunea investigatorilor, că au în­cre­dere în faptul că respectiva investi­ga­ţie este condusă către un verdict care-i va scoate la lumină curaţi şi plă­cut uscaţi. Evidenţele nu contează. Ade­vărul nu contează. Golănia este bine protejată. Tovarăşul Igaş, in­ter­nis­tul ministerial de cultură băsesciană, şi-a caracterizat fără să vrea fiş­a postului. Chestionat pe tema precauţiilor antiteroriste, chiriaşul portofoliului de la interne a aglomerat lim­ba română în următoarea cugetare: "Să fim vigilenţi e nevoie, dar nu cred că este cazul". Logica bâlbâită a mi­nis­­trului este mirobolantă. Este pur şi simplu blazonardă. Iar concluzia de­vine de-a dreptul ocluzie. Dacă ră­tă­ci­rea şefiilor este atât de amplă, des­pre angajarea tălpaşilor de rând în fa­ce­rea de bine, în aplicarea legii, nici nu mai poate fi vorba. Amin şi la cât mai multe grade în etilismul ălora atâr­naţi în cuierele dezmăţului bugetar.

Credulii fără limite puteau gândi că adormirea organului putea fi compensată de faptul că fotbalul, dincolo de lege, mai are şi nişte regulamen­te ale sale. Şi nişte ministere specifi­ce. Care nu vor interpreta scandalul din Ghencea în partitura îngăduinţei je­goa­se. Pariorii unei astfel de varian­te au mizat însă pe cai morţi. Fiind­că acolo unde nu e poliţie, dai de fantoma miliţiei. Care lucrează sub aco­pe­rire şi care nu se dă de gol ca fraierii fă­ră absolvire de gaşcă. Şmecherii de uni­formă veche ştiu meserie. Nu au în­vă­ţat parşivenia la fără frecvenţă. Mi­mea­ză intransigenţa cu mare ta­lent. Ei bine, miliţianul şi submiliţienii de la ministerul ligii au fost al dracului de prompţi în sancţionarea exemplară a făptaşilor urâţeniei de la me­ciul Steaua – Dinamo. Corigenţa or­ga­ni­zatorilor a fost premiată cu vreo cinşpe milioane. Pirotehniştii, mai spec­taculoşi în exprimare, s-au ales cu o donaţie de douăzeci de milioane şi o etapă fără martori în tribune. Bra­vos, nea Mitică! Aşa drasticitate, mai rar. După o cizmă atât de apăsată pe gru­ma­zul făptaşilor ai omorât prin de­ces orice tentaţie a recidivei. Nu­mai pricinoşii ăia răi nu vor re­cu­noaş­te că şi de această dată te-ai achitat de obligaţii cu cinste şi onoare.

Umorul ne salvează de riduri. Dar nu şi de golănia din fotbal. Sanc­ţi­u­ni­le dictate de LPF sunt, în realitate, de tot râsul. Verdictele comisiilor de la ligă au fost atât de disproporţiona­te în raport cu faptele, au fost atât de stu­pide încât au resuscitat umorul chiar şi la Duckadam. Cel care a spus că absenţa suporterilor din tribune este o binefacere pentru dinamovişti şi nicidecum o pedeapsă. Apoi, co­m­pa­raţi puţin amenzile aplicate Stelei şi lui Dinamo cu amenzile de care au avut parte cei care l-au cam înjurat, în de­cur­sul timpului, pe Dumitru Dra­­go­mir. Veţi constata că sin­ce­ri­tă­ţile oa­me­ni­lor din fotbal sunt mult mai cos­ti­si­toare decât gestul de a da dru­mul la sânge. Pentru înjurătură plă­teşti mi­li­arde. Pentru spartul de capete dai bacşişuri de câteva mili­oane. În ast­fel de condiţii nu ai decât să gân­deşti că este mai convenabil să spargi capete decât să te rezumi la cuvinte. În aceste condiţii nu ai decât să gân­deşti că singura soluţie prin care poţi scoa­te fotbalul de sub comanda unor rău­­făcători este aceea de a-i muta pe aceş­tia, cu domiciliu forţat, în pe­lu­ze­le stadioanelor.

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de