Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fotbaliştii dinamovişti, animaţi de un răscolitor sentiment peluzist, au aruncat în tribuna suporterilor care i-au însoţit la Mediaş fulare şi mingi brenduite câineşte. Gestul nu a fost unul de purtare obişnuită. Nicidecum. În interpretare borcistă, gestul cu pricina, evident ostentativ, are nişte semnificaţii aparte. În primul rând el s-a vrut un afront la adresa celor care au avut tupeul să afirme că fotbaliştii dinamovişti sunt cei care au introdus pirotehnicele penale în stadion, la meciul Steaua – Dinamo. În al doilea rând, câtă vreme cercetările sunt încă în curs, şefii de la Dinamo au demonstart astfel că li se brehăne de acţiunea investigatorilor, că au încredere în faptul că respectiva investigaţie este condusă către un verdict care-i va scoate la lumină curaţi şi plăcut uscaţi. Evidenţele nu contează. Adevărul nu contează. Golănia este bine protejată. Tovarăşul Igaş, internistul ministerial de cultură băsesciană, şi-a caracterizat fără să vrea fişa postului. Chestionat pe tema precauţiilor antiteroriste, chiriaşul portofoliului de la interne a aglomerat limba română în următoarea cugetare: "Să fim vigilenţi e nevoie, dar nu cred că este cazul". Logica bâlbâită a ministrului este mirobolantă. Este pur şi simplu blazonardă. Iar concluzia devine de-a dreptul ocluzie. Dacă rătăcirea şefiilor este atât de amplă, despre angajarea tălpaşilor de rând în facerea de bine, în aplicarea legii, nici nu mai poate fi vorba. Amin şi la cât mai multe grade în etilismul ălora atârnaţi în cuierele dezmăţului bugetar.
Credulii fără limite puteau gândi că adormirea organului putea fi compensată de faptul că fotbalul, dincolo de lege, mai are şi nişte regulamente ale sale. Şi nişte ministere specifice. Care nu vor interpreta scandalul din Ghencea în partitura îngăduinţei jegoase. Pariorii unei astfel de variante au mizat însă pe cai morţi. Fiindcă acolo unde nu e poliţie, dai de fantoma miliţiei. Care lucrează sub acoperire şi care nu se dă de gol ca fraierii fără absolvire de gaşcă. Şmecherii de uniformă veche ştiu meserie. Nu au învăţat parşivenia la fără frecvenţă. Mimează intransigenţa cu mare talent. Ei bine, miliţianul şi submiliţienii de la ministerul ligii au fost al dracului de prompţi în sancţionarea exemplară a făptaşilor urâţeniei de la meciul Steaua – Dinamo. Corigenţa organizatorilor a fost premiată cu vreo cinşpe milioane. Pirotehniştii, mai spectaculoşi în exprimare, s-au ales cu o donaţie de douăzeci de milioane şi o etapă fără martori în tribune. Bravos, nea Mitică! Aşa drasticitate, mai rar. După o cizmă atât de apăsată pe grumazul făptaşilor ai omorât prin deces orice tentaţie a recidivei. Numai pricinoşii ăia răi nu vor recunoaşte că şi de această dată te-ai achitat de obligaţii cu cinste şi onoare.
Umorul ne salvează de riduri. Dar nu şi de golănia din fotbal. Sancţiunile dictate de LPF sunt, în realitate, de tot râsul. Verdictele comisiilor de la ligă au fost atât de disproporţionate în raport cu faptele, au fost atât de stupide încât au resuscitat umorul chiar şi la Duckadam. Cel care a spus că absenţa suporterilor din tribune este o binefacere pentru dinamovişti şi nicidecum o pedeapsă. Apoi, comparaţi puţin amenzile aplicate Stelei şi lui Dinamo cu amenzile de care au avut parte cei care l-au cam înjurat, în decursul timpului, pe Dumitru Dragomir. Veţi constata că sincerităţile oamenilor din fotbal sunt mult mai costisitoare decât gestul de a da drumul la sânge. Pentru înjurătură plăteşti miliarde. Pentru spartul de capete dai bacşişuri de câteva milioane. În astfel de condiţii nu ai decât să gândeşti că este mai convenabil să spargi capete decât să te rezumi la cuvinte. În aceste condiţii nu ai decât să gândeşti că singura soluţie prin care poţi scoate fotbalul de sub comanda unor răufăcători este aceea de a-i muta pe aceştia, cu domiciliu forţat, în peluzele stadioanelor.
Citește pe Antena3.ro
