Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ne-am fi așteptat ca, după ce avocatul Toni Neacșu a demonstrat că, de fapt, zvonul că Marius Rusu, autorul crimei de la Mediaș, a fost eliberat din penitenciar în baza legii privind recursul compensatoriu nu este decât o minciună sfruntată, măcar de data aceasta, propagandiștii năimiți ai sistemului să lase capul la pământ și să pună batista pe țambal. Dar iată că nu s-a întâmplat așa! Dimpotrivă, ei continuă să o țină langa-danga cu dubla minciună, susținând că,una la mână, acel criminal a fost beneficiar al legii respective pe care, doi la mână, ar fi inițiat-o actualul ministru de justiție, Tudorel Toader.
Că trompetiștii sistemului continuă să mintă fără rușine, asta nu armai fi mare mirare, mai grav este însă faptul că se mai găsesc,încă,persoane care, din necunoașterea adevărului dar și din încăpățânare, dacă nu chiar din rea credință, perseverează în a răspândi aceste gogorițe otrăvite. Ceea ce este,de-acum, un lucru foarte grav și foarte urât. Ne putem lesne convinge fie și numai din comentariile din social-media în care asemenea dătători cu părerea nu mai prididesc să vitupereze, cu mult sârg și cu doza aferentă de venin, aruncând în seama ministrului Tudorel Toader și, firește!, a PSD-ului răspunderea morală, dar și politică, pentru moartea băiatului de numai 25 de ani.
Situație în care nu poate decât să ne surprindă lipsa de reacție celor direct vizați de aceste neadevăruri și care, tocmai ei, au luat poziția ghiocelului sfios, considerând că dacă,ieri sau alaltăieri, au dat replică, discuția s-a închis. Drept pentru care cred că este cazul să repetăm, cu subiect și predicat, cine, când, cum și de ce a mințit! Avem, în acest scop, un salutar ghid de evaluare în cele declarate de către Toni Neacșu, care a demantelat mecanismele omisiunii. Pe care a definit-o ca fiind „cea mai perfidă formă de manipulare” având ca scop „denaturarea adevărului pentru a emoționa masele”.
Este de la sine înțeles că pe primele două poziții în ierarhia „minciunii prin omisiune” (așa după cum denumește buna știință a logicii formale procedeul) se află acele două susțineri la care am făcut referire la începutul acestor notații. Le urmează alte minciuni prin omisiune pe care este necesar să le dezvăluim neîntârziat. Prima dintre ele îl vizează pe unul dintre cei mai furibunzi propagandiști ai scenariului manipulator, cel care aruncă un hârdău de lături verbale înspre ministrul Tudorel Toader, somându-l să părăsească grabnic România și să se mute „într-o țară plină de criminali și de hoți”. Țară în care nu prea văd ce ar avea de căutat profesorul Tudorel Toader, dar în care, pentru un anumit motiv, este cazul să se mute însuși acest subit justițiar. Șerban Huidu pre numele său, adică cel care, în ziua de 16 octombrie 2011, la Timișul de Sus, aflat la volanul propriei mașini, a provocat un groaznic accident în urma căruia și-au pierdut viața patru persoane. După care, a fost condamnat, pentru ucidere din culpă, la…patru ani cu suspendare! Mai poate, oare, un asemenea ins să mai aibă tupeu să îl acuze pe ministrul Tudorel Toader- despre care cu siguranță știe că nu a fost nici inițiatorul și nici susținătorul legii privind recursul compensatoriu – că „nu are nici-o mustrare” și că „nu a vărsat nici-o lacrimă” pentru tânărul ucis la Mediaș?
Firește că nu!, dar asta nu l-a împiedicat pe individ să iasă la rampă și să pozeze în făcătorul neînduplecat de dreptate. Făcând această treabă foarte urâtă în speranța că memoria colectivă mai cunoaște și uitarea, iar ucigașul în culpă dar cu pedeapsa suspendată… este acuzator public cinstit!
Două vorbe și despre acei foarte vocali intelectuali de elită care, și ei, s-au autoproclamat în făcători de ordine și care arătau cu degetul înspre cei care, mai mult sau mai puțin întâmplător, nu erau vinovați pentru că un criminal, Marius Rusu, a ieșit mai devreme din închisoare,în urma unei decizii pe care procurorii au acceptat-o fără a spune nici pâs. Dintre care, și acum, când adevărul a fost spus pe față și fără putință de tăgadă, unii continuă încă să vehiculeze- inclusiv sau mai ales pe canale media- aceleași minciuni sordide cu certă miză și țintă politică. Și care, în schimb, nu prididesc să blameze,în fel și chip, pe acei ziariști care au avut curajul și demnitatea de a căuta adevărul și de a-l spune, răspicat și cu voce tare. Antena 3 și jurnalul fiindu-le,bineînțeles, ținte predilecte.
Să ne mai fie de mirare dacă aceleași vindicative conștiințe militante nu au socotit de datoria lor să ia atitudine deschisă, categorică, față de vandalizarea intrării în clădirea Ministerului Justiției, pusă la cale și înfăptuită de către o șleahtă de #rezistenți în frunte cu Dide și Sandu Maftei? Bineînțeles că nu! Să ne mai întrebăm,atunci, cum ar fi reacționat distinsele fețe dacă, Doamne păzește, nu Ministerul Justiției, ci o clădire în care își urzesc urâtele proiecte ar fi fost supusă unui tratament similar? Bineînțeles că întrebarea este strict retorică, de vreme ce nu avem știință să se fi întâmplat așa ceva…
Citește pe Antena3.ro
Sunt, așadar,întrunite suficiente și solide motive pentru a încheia rândurile de față cu o întrebare de elementar bun simț: ce vă mai spune, astăzi, expresia lui Julien Benda „Trădarea cărturarilor”, doamnelor, domnișoarelor și domnilor mincinoși prin omisiune?
