x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Minciuna protocolară nu ne salvează din mediocritate

0
Autor: Dan Dumitrescu 20 Oct 2011 - 21:00

Rezultatul meciului Manchester United – Otelul Galati s-a asezat cuminte in ordinea de drept a fotbalului. S-a intamplat din nou o fireasca victorie a gradatilor impotriva unor trupeti ai cadentei timide, s-a intamplat o victorie care nu a de­ranjat totusi superlativele executiei. Nu a fost fortata nici surpriza surpri­zelor, nu au fost fortate nici limitele de sus ale unui rezultat catastrofal. Jo­cul a fost anesteziat de o rutina exem­plara. Abia dupa meci a inceput marea chinuiala. Fiindca trufasii fotbalului au fost greu incercati de exercitiul modestiei, de promovarea minciunii protocolare. Fiindca saracii performantei au fost si mai greu incercati de recitarea unor clisee tocmai bune sa ne convinga ca am pierdut onorabil, ca nu ne-am facut totusi de ras.

Sir Alex Ferguson, imediat dupa meci, a balansat cu gratie cadelnita ritualica. Legendarul spunea ca a stiut de la inceput ca va intalni un adversar puternic (?!), ca avea insa nevoie stringenta de victoria pe care, in cele din urma, a obtinut-o pe deplin meritat. Dorinel Munteanu s-a declarat, la randu-i, profund dezamagit. Neamtul era convins de faptul ca fotbalul a ramas in cumpana si doar smecheria fotbalistica s-a impus in fata unei naivitati impardonabile. Altfel echipa sa, desi deranjata de pesimismul marginalilor, ar fi putut obtine victoria. Marius Stan, aflat la mai mare distanta de emotie, s-a debarasat de incorsetarea protocolara si, realist, a bagat metafora ironiei amare. Presedintele galatean a tinut sa atraga atentia asupra faptului ca in timp ce Manchester United sarbatoreste 25 de ani cu Ferguson pe banca, Otelul implineste 25 de saptamani de cand s-a pricopsit cu o biata instalatie de nocturna.

Meciul Otelului cu Manchester United a avut in fapt un scenariu de uzura. Timp de vreo ora au fost sparte semintele unei asteptari plicticoase, asteptare tulburata de doar cateva firave tentative de deranj. Mormaiala lipsita de dictie a jocului avea suportul motivatiei conjuncturale. Galatenii s-au cocotat pe ambitia de a-si forta norocul. Sperau otelarii, probabil, ca vor putea fructifica aceasta sansa unica de a-si legitima cariera. De cealalta parte, dresatii lui Ferguson si-au amintit mai greu ca venisera cu treaba la Bucuresti. Or fi crezut ei ca materializarea diferentei de valoare se poate produce chiar si intr-o nesimtire de efort. Dar, chiar si asa, in cele din urma inevitabilul s-a produs. Ceea ce nu s-a implinit prin virtute fotbalistica a reusit eroarea jocului. Doua lovituri de la 11 m, cauzate de stangaciile aparatorilor galateni, i-au bagat glont pe teava lui Rooney. Berarul a punctat de doua ori si a devenit astfel, fara sa vrea neaparat, cel mai bun marcator din istoria C.L.

Otelul a ramas fara puncte in campania europeana. Sensibilii sustin duios ca Otelul nu s-a facut totusi de ras. Asa o fi. Otelul nu s-a facut de ras. Dar si cand moare frumos, cand moare eroic, mortul tot mort ramane. Nu am sa cred insa niciodata ca Otelul a facut reclama proasta fotbalului romanesc. Dimpotriva, cred ca Otelul este doar echipa care a acceptat sacrificiul. Sacrificiul de a reprezenta in CL un fotbal care agonizeaza convingator in propria-i batatura.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de