Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nici un politician nu a îndrăznit să critice, pe fond, decizia Guvernului Tăriceanu de a majora iar pensiile. Presa este însă din nou plină de previziuni sumbre. Aceleaşi pe care le-am auzit şi anul trecut venind dinspre Cotroceni. Dezbaterea publică induce o stranie senzaţie de "deja vu". Singura diferenţă notabilă: discursul oficial al partidului prezidenţial, care s-a schimbat cu 180 de grade.
Nici un politician nu a îndrăznit să critice, pe fond, decizia Guvernului Tăriceanu de a majora iar pensiile. Presa este însă din nou plină de previziuni sumbre. Aceleaşi pe care le-am auzit şi anul trecut venind dinspre Cotroceni. Dezbaterea publică induce o stranie senzaţie de "deja vu". Singura diferenţă notabilă: discursul oficial al partidului prezidenţial, care s-a schimbat cu 180 de grade.
În toamna lui 2007, democraţii lui Boc şi liberalii schismatici din gruparea Stoica – Stolojan denunţau isteric consecinţele "catastrofale" ale primei majorări a pensiilor, întreprinsă de cabinetul Tăriceanu înaintea europarlamentarelor. Previziunile lor apocaliptice nu s-au adeverit. Economia romînească nu a intrat în colapsul anticipat de casandrele prezidenţiale. La urne, greşeala nu a rămas fără consecinţe.
Liderii PD-L au înţeles că nu e bine să antagonizeze electoratul de vîrsta a treia. Un electorat nu doar numeros, ci şi disciplinat. Aşa că au basculat urgent şi fără scrupule în extrema cealaltă. Au criticat noua majorare a pensiilor promisă de Guvern, dar nu pentru că ar fi "nerealistă" (cum credeau anul trecut), ci pentru că ar veni cam tîrziu. Vicepreşedintele Gheorghe Barbu explică pe site-ul oficial al partidului că măsura ar fi trebuit introdusă încă din luna august, pentru a face suportabile scumpirile de toamnă.
Păi, cum rămîne cu cercul vicios al inflaţiei, cu blocajul economic, cu "trădarea doctrinară"– Democrat-liberalii se mulţumesc acum să pedaleze pe coincidenţa suspectă dintre calendarul electoral şi puseele de generozitate ale Executivului. Strategia cabinetului Tăriceanu este, desigur, evidentă. Ceea ce nu o face mai puţin eficace. Îmi vine greu să cred că cei şase milioane de pensionari se vor simţi jigniţi de manevra PNL şi o vor sancţiona, indignaţi, la urne.
Mult mai ofensatoare mi se par pomenile punctuale – în mici, beri şi sarmale – cu care ne-au obişnuit pînă acum partidele. Inclusiv intransigentul PD-L. Dacă tot e să ne vindem voturile, măcar să ţinem la preţ. Alegerile trec, pensiile rămîn.
Chiar dacă partidul prezidenţial şi-a abandonat discursul de anul trecut cu privire la inoportunitatea majorării pensiilor, vechile sale teze au reapărut în presă. Analiştii apropiaţi Cotroceniului insistă din nou asupra "revoltătoarei" colaborări dintre PNL şi PSD. În opinia lor, orice consens între cele două formaţiuni este automat malefic, indiferent de proiect şi de consecinţele lui asupra populaţiei.
O altă teză intens vehiculată este cea a "păcălelii electorale". Cică pensionarii nu se vor alege, de fapt, cu nimic, fiindcă, din cauza inflaţiei, puterea lor de cumpărare nu va creşte. Poate că nu, dar măcar va scădea mai puţin dramatic. Scumpirea gazelor şi a alimentelor este oricum inevitabilă. Şi nu e provocată de "risipa" celor ieşiţi din cîmpul muncii.
Cea mai perfidă dintre tezele reluate de anul trecut se referă la "priorităţi". Vezi Doamne, Guvernul ar avea lucruri mai bune de făcut cu banii. Să-i dea, de exemplu, pentru infrastructură. Să facem drumuri şi autostrăzi. Pentru cei cinci kilometri ai autostrăzii Bechtel, statul român a plătit deja 600 de milioane de euro.
Majorarea pensiilor va costa bugetul 400 de milioane de euro. Ne-ar ajunge deci pentru vreo trei kilometri. Ba poate chiar pentru zece, de drum naţional, plus o limuzină nouă pentru juniorul Căşuneanu. Ai naibii pensionari, cum stau ei în calea progresului!
Sau, mai bine, să dăm banii pentru Sănătate şi Educaţie. Iată două domenii la care nimeni nu poate rămîne insensibil. Din păcate, bugetele istorice alocate în ultimii ani acestor sectoare nu au reuşit să le rezolve problemele.
Dacă Eugen Nicolăescu a avut de cheltuit 800.000 de euro pe o campanie stupidă antifumat, cred că nu lipsa de fonduri este principala cauză a dezastrului din sistemul sanitar. Pensionarilor (cei dintîi beneficiari ai acestui sistem) nu le este de nici un folos contemplarea vedetelor îmbrăcate sumar. Mai bine să aibă ei bani "pentru doctor".
Şi mai ipocrită este invocarea problemelor din învăţămînt. De altfel, aceasta a fost şi anul trecut marota favorită a cercurilor cotroceniste. Traian Băsescu a produs atunci, înainte de termen, concluziile raportului unei comisii prezidenţiale cu privire la "dezastrul din educaţie", încercînd să acrediteze ideea că majorarea pensiilor echivalează cu sacrificarea şanselor tinerei generaţii.
Astăzi, profesorii sînt asmuţiţi împotriva pensionarilor, pe motiv că salariile lor vor creşte abia din noiembrie. Ni se sugerează din nou că trebuie să alegem între copii şi părinţi. Stratagemele de campanie pot fi într-adevăr dezgustătoare.
