x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Miting electoral in stil american

0
Autor: Ion Cristoiu 08 Dec 2007 - 00:00

ROMĂNIA CA O TELENOVELÃ
Miting la Sala Palatului. Un partid işi lansează oferta electorală. A inceput campania. In holul mare, populat pe vremuri de activişti veniţi din provincie, cu o seară inainte, mahmuri, acum, după ce toată noaptea, la hotel, băuseră turţ şi măncaseră slănină cu ceapă, se foiesc delegaţii din ţară.



ROMĂNIA CA O TELENOVELÃ
Miting la Sala Palatului. Un partid işi lansează oferta electorală. A inceput campania. In holul mare, populat pe vremuri de activişti veniţi din provincie, cu o seară inainte, mahmuri, acum, după ce toată noaptea, la hotel, băuseră turţ şi măncaseră slănină cu ceapă, se foiesc delegaţii din ţară. Diferiţi doar niţel de foştii activişti. Poartă căciuli de jder nou-nouţe. Vorbesc la mobile. Se invărt de colo pănă colo, cu pantalonii boţiţi şi pantofii nelustruiţi, emoţionaţi că trec pe lăngă ei vedetele pe care le-au văzut la televizor. De o parte şi de alta a scării, ca nişte lumănări cu pulpe, se inşiră junele de la o firmă de hostess. Sunt fete zdravene, sănătoase, aduse din Moldova de sus, examinate in prealabil după criteriul junincilor: stomac sănătos, dinţi tari şi albi, pulpe vănjoase, digestie de locomotivă Diesel, minte căt mai puţină.


La finele cătorva luni de şcoală, in care au invăţat să se spele pe dinţi şi la părţile ruşinoase, să-şi schimbe zilnic rufăria, dar mai ales să nu deschidă gura, au fost puse la lucru. Ca şi la Congresul ăsta, sunt aduse cu microbuzul, işi imbracă uniforma verzuie, gen frunză de copac in buza primăverii, fustă scurtă mai mult decăt scurtă, chiloţi Tanga albi, pantofi cu tocul inalt, bluză de mătase subţire, binevoitoare cu sănii lăptoşi. Aşezate de o parte şi de alta a unui culoar (la intrare, la urcarea scărilor), au misiunea precisă, de la care nu se pot abate decăt cu pericolul de a-şi pierde slujba, să stea drepte, să surădă prosteşte şi să nu li se citească in priviri nimic. In sală, balonaşe, bannere, steaguri, portrete ale liderului, muzică americană inundănd din difuzoare. Conducerea partidului, proaspăt descinsă din America, a optat pentru stilul yankeu de manifestare electorală. Delegaţii din provincie sunt in marea lor majoritate foşti activişti de partid. Sunt obişnuiţi cu Congresele şi Conferinţele Naţionale ale PCR. Atmosfera din sală le dă o buimăceală deplină, ca şi cum la intrare i-ar fi lovit cineva cu un baston de cauciuc in moalele capului. O duc dintr-un şoc intr-altul. Şocul de a fi intămpinaţi de june gata să-şi arate chiloţii. Şocul de a se simţi mai ceva ca la o discotecă. Şocul de a nu descoperi, pe scenă, prezidiul.


Intr-adevăr, noua conducere a decis să inlocuiască prezidiul tradiţional cu un şir de scaune moderne, fixate in podele printr-un pivot. Asta a făcut ca debutul mitingului să fie marcat de un mic incident. Nora Norocea, preşedinta organizaţiei de femei, venise fără pantaloni. - Nu stau in primul rănd nici in ruptul capului! a zis ea, după ce s-a aşezat pe scaun şi a constatat că scoica adăncă ii trage fusta sus, pe pulpe.


Noroc că Vasilica Stoica, preşedinta Organizaţiei de tineret, s-a invoit să-i ia locul. Bucuroasă, pentru că urma să stea in primul rănd. Bucuroasă, pentru că, bine făcută cum era, işi putea permite să stea şi in cap. Toate camerele TV stăruiau asupra ei. Asupra pulpelor vănjoase, asupra sănilor imperiali, asupra genelor bătănd imbietor.


Uluirea celor din sală găsi imediat noi momente de a se hrăni. Din culise işi face apariţia o intrupare ca de vis. O tănără zveltă, cu picioare pănă la găt, intr-o bluziţă care mai mult ii dezvăluia sănii decăt ii ascundea. De urechiuşe ii atărnă o pereche de cercei de forma unei ancore. Păreau atăt de grei că te şi intrebi cănd se vor rupe din locul lor urechiuşele atăt de gingaşe, făcute să le atingi cu suflări infierbăntate. Distinsa are rolul de prezentatoare. Zămbind cu subinţeles bărbaţilor din sală, ca şi cum s-ar fi oferit drept bonus, işi dă ochii peste cap, bate poetic din gene şi seduce un text. După care, astfel introdus, ia cuvăntul şeful partidului. Tot la microfon, tot in picioare, lăngă juna rămasă echivoc pe scenă. N-apucă Şeful să termine spiciul, că pe scenă şi năvăli, ca şi cum in culise ar fi izbucnit incendiul, trioul Jar, intitulat astfel din motive lesne de inţeles: puneau bărbaţii pe jar ori de căte ori işi făcea apariţia undeva. Două dintre fetişcane (pentru că fetişcane erau) purtau fustă scurtă din piele, ca damele de pe Şoseaua de Centură, şi un maieu de fitness. A treia avea o pereche de ciorapi negri, ca de văduvă, peste care-şi trăsese o pereche de chiloţi albi. Cei din sală se frecară la ochi. Se auziră de indată comentarii gen, aoleu! asta s-a imbrăcat pe dos, au trezit-o ăştia din somn, ca să vină urgent aici, şi ea, zăpăcită cum era, şi-a pus chiloţii peste.


După căteva mişcări gen gimnastică de inviorare, fetişcanele prinseră a miorlăi jalnic, ca nişte măţe in debutul primăverii. Luară cuvăntul alţi căţiva vorbitori. Potrivit tradiţiei. Citind de pe o foaie de hărtie din faţă. După care se făcu brusc intuneric. Un intuneric total. Dacă n-ar fi fost luminiţele de ieşire in caz incendiu, ai fi crezut că s-a intrerupt curentul. Şi mulţi care avură impresia asta se şi simţiră, o clipă, intorşi cu ani in urmă, pe vremea lui ăl Bătrăn, cănd din te miri ce rămăneai fără curent. Un fascicol luminos ţăşni din tavan şi incepu să se plimbe de colo pănă colo, ca fascicolul unui elicopter al Poliţiei din Los Angeles, venit in toiul nopţii la o luare de ostatici prin ameninţare cu bombă. In pata de lumină se mişcau incolo şi incoace nişte inşi cu fesuri de zilieri, blugi peticiţi intr-un hal fără de hal şi bascheţi desfăcuţi la şireturi. Ţineau in măini sticle de plastic pe care scria Tzuică, deşi imprejurările spuneau clar, fără echivoc, că-i vorba de apă. Apă chioară. Din căte inţelegeau cei din sală, nou veniţii strigau: Romănia, trezeşte-te!

Prin ultimele rănduri, căţiva inşi, veniţi toată noaptea cu trenul, trăgeau la anghioase. Strigătele din difuzoare ii făcuseră să tresară speriaţi. Inţeleseră prin somn că li se spunea lor: Trezeşte-te! Şi se treziră. Strigănd: Ceauşescu, PCR!

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de