Mituri de campanie

Ştim, în campanie electorală se minte mult. Cu promisiunile fantasmagorice ale candidaţilor ne-am obişnuit deja. Puţini alegători mai cred în ele. Mult mai perfide sînt însă falsele mituri lansate, deseori, din zone aparent apolitice.

Ştim, în campanie electorală se minte mult.
Cu promisiunile fantasmagorice ale candidaţilor ne-am obişnuit deja. Puţini alegători mai cred în ele.
Mult mai perfide sînt însă falsele mituri lansate, deseori, din zone aparent apolitice.

Aerul lor de obiectivitate le sporeşte impactul. La o analiză mai atentă, aceste "axiome" nu sînt nici infailibile, nici mereu dezinteresate. Să ne trecem în revistă doar cîteva dintre cele mai primejdioase.

Ni se repetă obsesiv că un "intelectual subţire" nu are nici o şansă într-o confruntare electorală. Indiferent unde, dar mai ales la Bucureşti. Vezi Doamne, locuitorii Capitalei nu sînt interesaţi de argumente şi proiecte, fiind sensibili doar la naturaleţea vocii răstite, la pumnul în masă şi la mîna în şold. Cică bucureştenii nu se pot identifica decît cu un candidat butucănos, autoritar şi slobod la gură. Din topor ca Vasile Blaga. Sau iute la mînie şi dezinhibat în limbaj ca Sorin Oprescu.

Această teză (pe care istoria postdecembristă a infirmat-o în cîteva rînduri) acreditează, de fapt, ideea că există numai doi posibili finalişti ai cursei pentru Bucureşti. Ceilalţi doi competitori care le suflă în spate ar fi, din start, incompatibili cu aşteptările electoratului. Ce rost mai are, deci, să analizăm ce spun Orban sau Diaconescu, de vreme ce aceştia nu seamănă cu "portretul-robot" al candidatului cu priză la mase?

Se vorbeşte tot mai insistent şi despre "votul util". Ni se spune că nu are sens să punem ştampila pe numele unui candidat care nu stă foarte bine în sondajele de opinie. Că riscăm să votăm degeaba, fără a influenţa alegerea finală. Păi, atunci de ce mai există turul doi? În condiţiile în care nici un candidat nu poate spera să obţină din prima încercare peste 50 la sută din sufragii, teza "votului util" este o crasă manipulare.

Dintre toate miturile acestei campanii, cel mai perfid este însă cel al "soluţiilor unice". L-am auzit pe Iosif Boda explicînd că pentru fiecare dintre problemele majore ale Bucureştiului nu există decît o singură soluţie posibilă, prin urmare toţi candidaţii vor spune, inevitabil, aceleaşi lucruri. În consecinţă, o dezbatere pe proiecte ar fi inutilă, nereuşind decît să plictisească electoratul prin repetiţie. Teza – pe cît de falsă, pe atît de primejdioasă – şi-a găsit instantaneu o mulţime de susţinători entuziaşti.

În realitate, nu doar soluţiile sînt multiple, dar chiar identificarea problemelor Capitalei poate diferi fundamental de la om la om. Nu numai traficul rutier îi preocupă pe bucureşteni, cum par să creadă unii dintre participanţii la campanie. Există numeroase alte teme de interes, mult mai controversate decît circulaţia pe marile bulevarde. Ceea ce unul prezintă drept realizare, pentru altul poate părea o catastrofă. De pildă, preşedintele Băsescu (motorul declarat din spatele lui Blaga) crede că un bloc de 29 de etaje pe locul complexului sportiv Tineretului ar fi benefic pentru modenizarea zonei. Urbaniştii sînt de altă părere. Şi mă tem că şi locuitorii cartierului.

Viitorul primar se va confrunta cu alegeri dificile. Avem dreptul să-i cunoaştem dinainte opţiunile şi priorităţile. Va favoriza conservarea insuficientului spaţiu verde al oraşului sau dezvoltarea imobiliară? Va opta pentru protejarea patrimoniului sau pentru un urbanism permisiv? Va alege o soluţie radicală pentru problema cîinilor vagabonzi sau una mai lentă şi mai costisitoare, dar mai puţin sălbatică? Nu, nu este nevoie de referendum pentru tranşarea acestei dificile chestiuni. Ar fi suficient ca toţi candidaţii să îşi exprime acum punctele de vedere. Şi să votăm în cunoştinţă de
cauză. S-ar scuti timp şi bani.

Invocarea unui referendum viitor este o dovadă de ipocrizie şi de laşitate. O modalitate de a evita subiectele spinoase şi angajamentele ferme. În prag de alegeri, electoratul nu are nevoie de generalităţi ambigue şi optimiste, ci de răspunsuri punctuale.

Se va renegocia păgubosul contract cu ApaNova? Ce se va întîmpla cu Parcul Bordei? Dar cu lacul Văcăreşti? Dar cu centrul istoric al Capitalei? Vor mai creşte zgîrie-nori pe Calea Victoriei? Acum, înainte de vot, este momentul să aflăm cum gîndeşte viitorul primar, nu după ce acesta se va vedea cu sacii în căruţă. Angajamentele concrete ar trebui să înlocuiască gargara electorală. Din păcate, mulţi dintre candidaţi nu pot oferi altceva. Electoratul ar trebui învăţat să caute şi să analizeze diferenţele, nu sfătuit să doarmă în aşteptarea "soluţiilor unice".