Așa, de la distanță, am avut senzația că, mai nou, vă plictisesc tragediile. Chiar și alea cu români. Nu, nu vă critic! E august, mai sunt câteva zile de vacanță, vă așteaptă luni lungi de muncă până la Crăciun, e de înțeles că vreți să vă protejați. În plus, nu-i așa, e plină lumea de români, acu’ n-o să ne impresionăm de fiecare dată când o familie de români fugită prin lume are probleme. Că doar a plecat la mai bine, nu a stat cu mine aici. Ăsta a fost citat dintr-un cunoscut apreciat în grupul lui drept o minte luminată.
N-am să vă povestesc ce am văzut în Amatrice. Aveți imagini suficiente. Multiplicați cu o sută, o mie, zece mii și o să aveți dimensiunea unei tragedii pe stil vechi. Cum adică tragedie pe stil vechi? Cutremure, inundații, chiar tsunamiuri – deși astea sunt cool, că-s mai noi - evenimente din astea de când lumea și pământul, aproape banale prin eficiența lor ucigașă. Și care-s alea pe stil nou, atunci? Atentatele, loviturile de stat, evenimentele acelea pentru care se adună liderii lumii ca să ceară apoi câte un bombardament numai bun să mai dea comenzi de refacere a stocurilor industriei militare. După un cutremur, ce bombardament să mai comanzi? E gata distrus totul, repede și gratis! Da, Mama Natura e mai eficientă decât aviația americană și rusă la un loc! Iar Terremoto nu e bin Laden. Poți să-l urmărești, da’ nu poți să-l prinzi!
Știu, știu… Atât de mulți morți la câteva luni sunt greu de suportat. Iar acum nu sunt sarcastică! Paris: 130 de morți, Bruxelles: 34 de morți, Nisa: 85 de morți. Mă credeți acum că Mama Natură e mai furioasă și mai eficientă? Lucrează numai cu numere mari: Amatrice 300 de morți! Și lovește când o ignori. Așa cum facem și noi, acasă, și așa cum au făcut și cei de aici, din Amatrice! Au scapat doar cei care au dublat cărămida cu bare de fier. Banal, nu?
de Sabina Iosub (Amatrice)