Mona Lisa un nou episod

Dupa 500 de ani de existenta, cateva disparitii si multe, foarte multe volume in care faimosul tablou al lui Leonardo apare in rolul principal, pare destul de greu de crezut ca ar mai fi loc pentru noutati legate de nemuritorul suras al misterioasei doamne. Portretul, inconjurat de o admiratie aproape mistica, a fost definit ca un fel de "fereastra spre o alta lume" prin care putem privi acel chip unic, pe fondul unui peisaj cumva incetosat, de o ambiguitate greu de definit (italienii au un cuvant special, sfumato) pe care infloreste un suras care parca apare si dispare.

Jumatatea de mileniu de existenta a tabloului cuprinde si nenumarate teorii privind originea misteriosului suras, interpretat fie drept expresie a satisfactiei unei femei gravide, fie ca reactie la muzica din atelierul lui Leonardo sau chiar ca efect al vinului cu care artistul si-ar fi tratat modelul. Mai e nevoie de comentarii?

Anii din urma au atras atentia asupra unor detalii, probabil semnificative, Mona Lisa priveste spre stanga cadrului, ca si cum ar fi fost desenata cu mana dreapta, desi se stie prea bine ca Da Vinci era stangaci (mai degraba ambidextru) si mai toate autoportretele sale privesc spre dreapta. Masuratori detaliate au evidentiat puncte comune ale autoportretelor cu chipul doamnei din tablou, acum cativa ani se vorbea destul de serios despre Mona Lisa ca fiind un autoportret al lui Da Vinci, o marturisire subtila a inclinatiilor sale, mult comentate pana si de Freud intr-un studiu legat de un vis din copilarie al artistului. Undeva pe internet rula un clip video in care cele doua portrete se dizolvau unul in altul, la infinit.

Lucrurile devin ceva mai serioase, se pare, acum doi ani, cand dr. Margaret Livingstone de la Universitatea Harvard aducea o noua si originala explicatie a surasului. Ea sustinea ca perceptia diverselor elemente ale chipului Mona Lisei are loc pe regiuni diferite ale retinei (fovea si aria perifoveica, specializate in culoare si umbra si respectiv miscare), ceea ce face surasul sa apara si sa dispara dupa regiunea fetei asupra careia ne concentram. Unii admiratori ai actritei Geena Davis au sustinut ca datorita pometilor ei proeminenti, care ii mascheaza partial curbura buzelor, ea ar poseda un "efect Gioconda", vizibil in fotografii. Probabil numai pentru admiratori.

Credeti ca subiectul este epuizat? Gresiti. La Universitatea din Amsterdam nemuritoarea Mona Lisa a fost examinata de ochiul rece si neiertator al unui computer animat de un program de "identificare a emotiilor". Concluzia, oarecum melancolica: pe chipul Giocondei putem depista 83% fericire, 9% dezgust, 6% frica si 2% furie. Toate datele sunt obtinute prin interpretarea pozitiei buzelor si a micilor riduri de mimica din jurul ochilor. In cazul in care va intrebati la ce bun toate astea, ei bine, specialistii ne asigura ca in curand computerul, antrenat cu descifrarea misteriosului suras, va fi in stare sa se adapteze la starea de spirit a utilizatorului al carui chip va fi o carte deschisa pentru noile programe.

Mona Lisa este din nou in centrul atentiei la putina vreme dupa rolul pe care il joaca la inceputul marelui succes de librarie "Codul Da Vinci". Personal, am fost entuziasmat de numele cercetatorului de la Amsterdam, Nicu Sebe, care sper din toata inima ca face parte din familia vecinilor mei de pe Strada Militari, din Dealul Spirii, strada de mult disparuta.

Poate ca am fost vecini, poate ca probabil tanarul specialist in computere se inrudeste si cu unul dintre marii instructori de parasutism ai Romaniei, Vasile Sebe, poate ca nu. Imi permit totusi o sugestie. In anul in care m-am intalnit pentru prima oara la Luvru cu Mona Lisa (renuntand pentru totdeauna la teoriile sceptice legate de farmecul inefabil al surasului ei), am avut norocul sa vad la Cracovia, la Muzeul Czartoryski, un alt portret al lui Leonardo, mai putin celebra "Doamna cu hermina", cu chipul orientat spre dreapta, cu o expresie ferma si autoritara, cu un suras cu nimic mai putin misterios. Daca tot ne-am apucat de descifrari...