x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Mondializare biometrică

Mondializare biometrică

de Marian Nazat    |    29 Dec 2010   •   17:48
Mondializare biometrică
Sursa foto: Cristian Marcu/

144124-75.jpgLa un moment dat, sărmanul Johann Moritz, personajul tragic din roma­nul „Ora 25”, al lui Virgil Gheorghiu, de­vine fără voie obiect de studii ra­si­a­le. Căci trăsăturile sale antropome­tri­ce corespundeau cică modelului „Fa­mi­liei eroice” născocit „ştiinţific” de colonelul nazist Müller. Uimit de des­co­perirea neaşteptată, fritz-ul „a pri­vit capul lui Moritz şi din spate i-a pi­păit umărul, i-a pus mâna sub bărbie. I-a spus să deschidă gura şi s-a uitat la dinţii lui”, iar pe urmă l-a dezbrăcat complet, să-i cerceteze cu de-amă­nun­tul goliciunea exemplară.

Asta se întâmpla demult, într-o scrânteală is­torică, şi speram ca omenirea să în­ve­ţe ceva din trecutu-i dement. Din pă­cate, m-am înşelat, de vreme ce, mai an, stimabila Hillary Clinton le cerea subalternilor săi acreditaţi la Bucureşti să strângă informaţii despre „ac­tualii lideri şi cei în devenire”, în spe­cial „detaliile biometrice” ale acestora. Cel puţin aşa ne dezvăluie site-ul WikiLeaks, care zguduie de câteva săp­tămâni şandramaua planetară. Parcă îmi şi imaginez fişele cu datele bi­o­metrice ale oamenilor politici de la noi, cu vulnerabilităţile, averea şi starea lor de sănătate, trecând Ocea­nul.

Unde sunt analizate de batali­oa­ne conştiincioase de cercetători cu trese, obligaţi să găsească secretele bă­seştilor şi antoneştilor, maiorilor şi un­gurenilor de pe-acilea. Ei nu mai sunt căutaţi pe faţă, la dinţi şi în păr­ţile dosnice, asemenea bietului prizo­nier transilvănean, nimerit mereu în răs­păr cu timpurile. Acum, ajung ra­poar­tele „cârtiţelor” plantate pretu­tindeni de molohul american. E clar, vorba prozatorului Norman Manea, că trăim într-o „lume grăbită, uitucă, ne­vrotică, asaltată zilnic de o ava­lan­şă de murdării în care unii izbutesc să ţopăie, în frenezia burlescului”.

Şi, pro­babil, pe malurile Potomacului s-a ţopăit destul pe soarta celorlalţi, nu şi azi, când zănaticul hacker australian a spart „cutia Pandorei” de la Casa Albă de se clatină omenirea. Aşadar, să mai ţopăie şi alţii pe spi­narea părinţilor libertăţii. Adevărul e că „Jandarmul” de la Washington şi-a pierdut măsura, setea de putere l-a ameţit într-atât, încât şi-a risipit uri­a­şul capital de simpatie. A crezut că poa­te controla întregul mapamond, că nimeni şi nimic nu-i stau în cale ca să pornească războaie, pretextând mincinos că se fabrică arme chi­mice. De asemenea, s-a grăbit cu cinism să ucidă victimele colaterale ale unor conflicte eminamente economice şi geostrategice, inventând concepte aiu­ritoare tocmai ca să-şi scuze fă­ră­de­legile. S-a instalat prin forţa ar­ma­tă în ţări considerate doar de ei te­ro­riste, dar doldora de petrodolari şi numa, bune de amplasat baze mili­tare.

În altele n-a fost nevoie de astfel de argumente, fiindcă guvernele băş­ti­naşe s-au supus fără crâcnire, cu o voluptate a servilismului gre­ţoa­să şi ticăloasă. Colonii în care am­ba­sa­dorii yankei se comportă aidoma şe­filor de plantaţie. Ca şi aici, în „săl­ba­tica Românie”, căzută la picioarele unui fitecine ca Gitenstein, stăpânul, de­o­camdată, al destinului nostru castrat biometric. Oficialul acesta de pripas îşi dă cu părerea şi în problemele economice, şi-n cele politice sau ju­ri­dice, ce mai, e instanţa supremă a „ru­mânilor”! Într-adevăr, ca să-l citez iarăşi pe Norman Manea, schimbarea cea mai descurajantă a prezentului o re­prezintă „mediocritatea – tot mai ine­vitabilă (...) – a politicienilor, prag­ma­tismul lor inept şi teatral, populismul lor de doi bani, biata lor vanita­te şi siguranţa de sine, ca şi, pe de altă par­te, masele de gură-cască, vitali­za­te şi ele de vulgaritatea înscenărilor de larg consum”.

Un pragmatism agre­siv şi amoral, deşi ni se vântură în­truna gargara „corectitudinii po­li­tice”, ca o acadea în stare să le ia min­ţile „papuaşilor” din zonele subjuga­te, îndeosebi, financiar. Să-i manipu­le­ze vulgar cu fel de fel de spaime şi frici. Zi de zi ni se toarnă în urechi, lent, dar sigur, cucuta globalizării, a uni­formizării cu orice preţ. Iar otrava ne atinge sistemul nervos şi-l para­li­zează în final. Semănăm, la capătul umi­linţelor şi neputinţelor, cu nişte gâze agonizând cu capul ţintuit în acul mondializării şi de aceea ne zba­t­em în van. Ne agităm degeaba în de­­zor­dine şi disperare. Şi-n agitaţia asta caraghioasă şi umilitoare, ofiţerii ame­­ricani, deghizaţi în demnitari, ne pi­­pă­ie ţeasta, grumazul, ţurloaiele şi scriu întruna note pentru alde Oba­ma...

Ca-ntotdeauna, capul plecat sa­bia nu-l taie, aşa încât cine să-i ceară de­misia, cine să ceară socoteală angajaţilor acoperiţi ai „Marelui Licu­rici” pentru traficarea datelor cu prici­na? Ministrul de Externe, Teodor Ba­conschi, se luptă încă din greu să re­ziste şuvoiului de seducţie stârnit de monumentala Elena şi d-aia tace filozofic. Cât îl priveşte pe preşedinte, aces­ta e preocupat să dezlege miste­rul neliniştitor al sloganului udrist „EU iubesc B” şi se codeşte să ia atitu­di­ne. Ceilalţi au datele biometrice de­ja în arhiva blagoslovită clinto­nian şi se prefac că totul e o bagatelă. Zâm­besc diplomatic şi-şi lasă pantalonii jos să li se ia măsura lipsei de curaj. Ori­cum, le-au ieşit prost măsurătorile la organele bărbăţiei de stat. Aşa că n-au cu ce să se împotrivească actualilor invadatori...

×
Subiecte în articol: editorial