Moneda şi economia

Nici o monedă nu poate fi sănătoasă dacă nu e susţinută de o economie sănătoasă

Săptămîna trecută, Banca Naţională a sărbătorit 128 de ani de la înfiinţare. De fapt, expresia "a sărbătorit" nu este tocmai potrivită. Corect ar fi să spun că şi-a marcat aniversarea. Şi a făcut-o printr-o premieră: o dezbatere de o zi pe o temă de stringentă actualitate. De aici înainte, an de an, aniversarea Bătrînei Doamne va fi marcată de o astfel de reuniune, în care şcoala de la BNR îşi va confrunta opiniile cu analişti din băncile comerciale, din învăţămînt şi din cercetare.

Dezbaterea de anul acesta, împărţită în cinci reprize, fiecare cu actorii ei, a avut ca generic "Politica monetară: evoluţii şi provocări în noul context economic global". Fireşte, accentul a fost pus pe strategia de ţintire a inflaţiei. De fapt, pe rolul politicii monetare – oricum ar fi privită: artă sau sumă de reguli – în stabilitatea preţurilor. Nu-mi propun să fac o sinteză. Nici a opiniilor exprimate şi nici a divergenţelor de opinii, care n-au fost puţine. Voi analiza însă un detaliu al tabloului, care mi s-a părut deosebit de relevant: legătura dintre politica monetară şi puterea monedei.

Dezbaterea de politică monetară a fost prefaţată, cu o zi înainte, de colocviul anual de cultură şi civilizaţie bancară, ajuns la a XVI-a ediţie, pe care BNR îl organizează împreună cu revista Magazin istoric. Ocazie cu care a fost evocată personalitatea lui Costin Kiriţescu, savantul căruia la Banca Naţională îi spuneam "profesorul de monedă". Dictonul la care ţinea mult – "Nici o monedă nu poate fi sănătoasă dacă nu e susţinută de o economie sănătoasă" – a fost întors pe o parte şi pe alta. Concluzia: "Nu şi-a pierdut actualitatea". A doua zi însă a fost invocată – ca suport al sănătăţii monedei – calitatea politicii monetare, şi nu puterea economiei.

Fără îndoială că rolul unei economii sănătoase, cu instituţii avansate, stabilizate, care să-şi fi încheiat liberalizările, privatizările, restructurările, să-şi fi asigurat funcţionalitatea pieţelor şi un grad înalt de competitivitate, e fundamental în obţinerea unei monede sănătoase. Dar astăzi, cînd viaţa pe planetă e complicată chiar în momente de boom economic şi de-a dreptul insuportabilă în condiţiile de turbulenţe, politica monetară joacă rolul primei viori. Mai ales că monedele au o faţetă comercială şi alta financiară. Ei bine, rolul politicii monetare e şi mai important la noi, unde e nevoită să suplinească alte politici, să stimuleze exporturi, să descurajeze importuri ori să se bată cu deficite mari ale balanţei de plăţi. Şi atunci e normal să fie accentuat rolul politicii monetare. Şi e normal ca la Banca Naţională, în cadrul unei dezbateri de specialitate, să fie detaliat rolul politicii monetare în asigurarea sănătăţii monedei.

Lumea îşi consumă încă istoria. Iar Banca Naţională nu forţează nicidecum sfîrşitul istoriei şi nu încearcă să lege puterea monedei în exclusivitate de calitatea politicii monetare. Mai cu seamă că inflaţia noastră încă nu poate fi oprită cu un singur stăvilar: politica monetară. Dar nici politica economică nu poate fi direcţionată exclusiv în fortificarea monedei.

Prin lege, Banca Naţională are un singur obiectiv: stabilitatea preţurilor. Iar aparatul numit ţintirea inflaţiei măsoară politica monetară a BNR în raport cu un singur indicator: dinamica inflaţiei. Atît şi nimic altceva. Dar pentru politica monetară o privire largă este inevitabilă. Aşadar, Banca Naţională se războieşte cu inflaţia, dar nu-şi poate permite să scape din priviri cursul de schimb. Pentru că două întrebări rămîn în actualitate: 1) La ce s-ar ajunge fără acest sistem al supapelor într-o economie care nu funcţionează încă bine şi nu dă rezultatele aşteptate cînd apar deficite interne şi externe mari?

2) Sau ce s-ar întîmpla în economie cînd salariile se rup grav de performanţele economice, iar în companii proliferează lipsa de eficienţă şi indisciplina financiară? Desigur, inflaţia şi-ar face de cap. Aşa că, orice mişcări ar face banca centrală, pe o piaţă ori alta, ţinta tot inflaţia este. Dar măsurile luate de BNR împotriva inflaţiei se cer a fi cuplate cu politici active, fiscale şi salariale. Şi cu acţiuni energice de restructurare. Toate menite să aducă creşteri considerabile de eficienţă, venituri la bugetul statului, dar să contribuie la stabilitatea preţurilor.

Politica monetară încheie plutonul acestor măsuri. Cu unica ei ţintă fundamentală: dezinflaţia constantă.