BNR a redus rezervele minime obligatorii (RMO) aşa cum a profeţit analistul Florin Cîţu pentru Mediafax. Dar de ce nu-i importantă nici decizia, nici proorocirea? Pentru că pe piaţă exista deja exces de lichiditate, şi fără a scădea cota din depozitele bancare pe care le imobilizează BNR în propria vistierie sub forma RMO. Adică, erau bani pentru creditare şi fără cei eliberaţi din RMO. Principala întrebare rămâne de ce nu contractează clienţii împrumuturi de la bănci?
Răspunsul este simplu, şi nu constituie o noutate. Mediul economic e atât de ostil încât nu poţi face decât afaceri în pierdere cu bani de la bancă. Cu alte cuvinte, dacă băncile s-ar transforma mâine în societăţi de caritate şi ar da credite cu dobândă zero firmele tot nu s-ar înghesui la finanţare. Fiindcă au calculat că dacă iau 100 de lei şi îi investesc, mediul de afaceri le permite să scoată 95. Şi atunci e nevoie să mai vândă active de 5 lei ca să înapoieze creditul băncii.
E limpede că Guvernul n-a înţeles nimic din faptul că nu încasează taxe şi impozite. Chiar dacă guvernatorul BNR le-a explicat premierului Ponta şi ministrului Voinea, la o conferinţă din decembrie, că bani sunt pe piaţă, dar lipseşte încrederea. Dar chiar dacă n-a priceput că agenţii economici trebuie să poată face mai întâi o afacere pentru ca Fiscul să pretindă taxe, Liviu Voinea s-a apucat să-i replice lui Isărescu că or fi bani pe piaţă, dar n-ajung la buget.
Problema este de unde provine excesul de bani din piaţa monetară? E dificil de răspuns, dar dacă raportăm economisirea la creditare, se poate acredita ideea că pentru surplusul de bani ar fi responsabil deficitul bugetar. Ne poate contrazice cineva că minusul din buget n-ar fi creator de monedă?! E suficient ca statul să emită mai multe titluri de credit decât are nevoie. Şi cu cât se emit mai multe titluri cu atât scad dobânzile. Dar banii, deşi se înghesuie pe piaţă şi dobânzile se reduc, nu adaugă automat valoare pentru a permite statului să ceară impozite. Se poate spune doar că economia e stabilă, deşi-i în stare critică precum Michael Schumacher. Iar starea critică arată că guvernanţii habar n-au ce să-i facă.
Explic pentru ultima dată ce n-au înţeles Ponta şi Voinea din ce le-a zis Isărescu. Bani sunt şi vor fi şi mai mulţi pentru că se micşorează RMO. Dar n-are importanţă câţi bani sunt pe piaţă dacă oamenilor de afaceri sistemul le ia mai mult decât adăugă ei ca valoare. Iar o situaţie cu adevărat catastrofală ar fi aceea în care s-ar debancariza masa monetară. Altfel spus, dacă banii ar circula doar în economia subterană şi ar ocoli bugetul. Asta nu se întâmplă acum datorită cardurilor de credit ce majorează temporar puterea de cheltuire şi validează “iniţiativele” fiscale ale Guvernului (cum sunt viitoarele amenzi de circulaţie). Însă, pe viitor, pe fondul întârzierii la plată a creditelor şi a neperformanţei acestora, masa bănească riscă să se debancarizeze. De unde s-ar putea vedea că nu trebuie ca Guvernul să ia decizii proaste pe care să le finanţeze cu titluri de stat, ci doar să ia decizii proaste.