Monsieur Revel - Para Phusinn vs Kata Phusinn

La 26 de ani, Jean-FranIois Revel hotaraste sa lucreze doi ani in Mexic, dar nu inainte de a petrece o saptamana la New York. Se imbarca pe Queen Elizabeth, plecand din Cherbourg spre metropola culturala americana. Planurile sale galante sunt partial dejucate de urmarile unui varsat de vant, asa ca primele zile le petrece mai mult in compania cartilor, decat in cea a tinerelor atragatoare aflate la bordul pachebotului britanic.

In a doua seara a voiajului, il intalneste pe celebrul fizician francez Louis-Leprince Ringuet. Afland cu ce se indeletniceste, Ringuet ii spune lui Revel: "Ia te uita! Tocmai am participat recent la un colocviu desfasurat la Viena, unde a vorbit unul din camarazii dumitale, un adevarat sofist, Louis Althusser". Ii va trebui lui Revel ani buni spre a pricepe ce vrusese sa spuna Ringuet prin acel "un adevarat sofist" despre omul pe care il intalnise exact in acelasi 1950, gratie lui Rene Scherer, fost coleg de scoala.

Pentru o lunga perioada a prieteniei lor, Revel nu banuieste care sunt adevaratele optiuni politice ale lui Althusser, despre care, tot cu intarziere si in mod indirect, afla ca, dupa ce fusese regalist, in 1948 devenise membru al Partidului Comunist. La Paris, la Florenta, unde Revel lucreaza dupa intoarcerea din Mexic, sau la Valmondois, unde Althusser si viitoarea sa sotie, Helene, petrec lungi sejururi in casa lui Revel si a primei sale sotii, Yahne, Althusser nu lasa sa se simta nimic din entuziasmul sau stalinist.

In consecinta, pentru Revel nu poate ramane decat un mister cum a putut Althusser sa-i trimita fostului lor profesor de filozofie, Jean Lacroix, o scrisoare continand "un vibrant omagiu lui Jdanov", parintele realismului socialist, caci, scrie Revel, "intoleranta mi-a parut intotdeauna a-l oripila pe Althusser". In acelasi timp, Revel isi aminteste cum ani de zile, Althusser il ruga sa-i aduca din Italia cele mai recente numere ale revistelor doctrinare ale Partidului Comunist Italian - Rináscita si Societá.

Un prim semnal de alarma il constituie cartea lui Althusser Montesquieu, politica si istoria in care lui Revel i se pare ca prietenul sau demoleaza Spiritul legilor prin mijloace ale gandirii totalitare. E 1959. Pe de-o parte, prizonier al unei stari depresiv-maniacale ce il va impinge sa-si stranguleze sotia in 1980, si, pe de alta parte, livrandu-se din ce in ce mai mult entuziasmului pentru comunism, Althusser devine pentru Revel o enigma mult prea complicata. Ruptura survine in 1966, dupa ce Revel publica un articol foarte caustic, intitulat "Althusser ou Marx mis à la retraite par ses celibataires mÃşmes".

Sprijinul intelectual pe care Althusser se decide sa-l acorde lui Jacques Lacan (pe care Revel il detesta, considerandu-l un "scamator" de adevaruri, "profet structuralist psiho-analitic" si pe care-l supusese unei ironii devastatoare inca din 1956 in "De ce este nevoie de filozofi?") pune si el prietenia pe butuci.

In 1990, rememorand istoria prieteniei cu Althusser, Revel scrie despre o replica din timpul unei partide de tenis din 1956. Jucator mult mai dotat decat gazda sa si incercand sa-si ajute prietenul sa-si imbunatateasca loviturile, Althusser ii spune lui Revel: "Atentie, aminteste-ti de Aristotel; miscarile din tenis sunt para phusinn (impotriva naturii) si nu kata phusinn (in sensul naturii)". Revel marturiseste: "Fiind de felul meu mai degraba din categoria kata phusinn, l-am respins pe metafizicianul neostalinist si am pastrat cu afectiune aminitirea prietenului".