Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In iulie 2010, insotit de prietenul N.M., rulam spre sud pe DN1. Zi de vara, trafic moderat, tihna de vacanta. Nu-mi place viteza pe sosele si ii respect limitarile impuse de semnele de circulatie, drept care ignor avertizarile trimise in oglinda retrovizorie de catre istericii cailor putere care, infigandu-si capotele in trena masinii mele, pretind sa ies pe acostament spre a lasa cale libera intunecoasei lor adrenaline.
La fel am facut si cand, undeva intre Teius si Alba Iulia, cabina unui TIR, brusc rasarita la o palma de bara posterioara, mi-a ocupat oglinda. Schimbarea fazelor nu ii fusese de ajuns apucatului de la volan, care incepuse sa trambiteze dintr-un claxon ce, alternand registrele, trimitea in habitaclu vibratii grave, gata sa trezeasca pana si mortii.
In ciuda liniei continue, cand banda sensului opus s-a aratat libera, colosul s-a avantat in depasire, foarte aproape, gata sa-mi frece portiera si, bornaind asurzitor, mi-a taiat calea, scurt, lasand vederii mele un ic de sosea ce se precipita spre mine, ingustandu-se amenintator, marginit de santul araturii si in stanga, de perechile de roti grele, vuind belicos. Am franat la vreme si am iesit pe acostament: dinaintea mea TIR-ul imi ocupase in intregime banda, franase si el la fel de iute, spre a rula apoi fara graba, atingand acostamentul: suprema demonstratie ca m-a pedepsit si m-a invins. Pe uriasul container am putut citi "Edy Spedition".
"Un amarat – am bombanit spre prietenul de langa mine sluga vreunui imbogatit, pornit tot ca el, de jos, care acum il plateste prost, il pune sa traga din greu si, uite, sclavul nemultumit isi varsa oful pe pe cine poate. Daca nu franam, ma radea de-a lungul sau ma bagam direct sub el." N.M. a incuviintat: patise si el astfel de lucruri si completase: "Astia, TIR-istii, sunt o specie... Si soferii si patronii lor".
"Se pare ca cineva acolo sus ne priveste, si din cand in cand mai face dreptate. Nimeni nu ma poate condamna daca ma bucur de ce s-a intamplat. Mai bine mai tarziu totusi... Imi pare rau doar de soferii lui, care sunt platiti cu un salariu de mizerie, ca sa se imbogateasca el. Ar fi bine daca si cu ceilalti patroni s-ar intampla la fel" – scrie, la comentarii, unul dintre cititorii Jurnalului National, dupa citirea stirii despre recentul accident auto de pe DN 59, soldat cu moartea milionarului Alin Alexandru Popa, patronul firmei de transport auto de marfuri "Edy Spedition". Aflat in Top 300 si supranumit "regele" transportului auto, cel decedat era proprietarul unui urias parc de autotrenuri – TIR-uri, cum li se mai spune si, deopotriva, cel mai bogat locuitor al judetului Hunedeoara.
In textul din ziar, un martor al accidentului, el insusi ruland in acele momente cu 100 de kilometri pe ora, declara ca bolidul milionarului trecuse pe langa el ca o racheta, in mai multe randuri, ulterior, depasind neregulamentar, prin calcarea liniei continue, spre a se angaja in cele din urma in depasirea fatala.
Din partea opusa, un TIR inmatriculat in Macedonia, la volanul caruia se afla vreun amarat platit in batjocura de patronul sau, se grabea la intalnirea milionarului cu soarta.
