Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Havel a murit o data cu epoca sa si cu valorile ei. E o propozitie trista, pentru ca epoca sa, inceputul anilor ’90, a fost luminoasa. Plina de deschideri si de speranta. Havel a facut parte din acea categorie rara de oameni politici care iubesc viata. Si care au facut politica in asa fel, incat oamenii sa poata iubi mai departe, linistiti, viata.
La inceputul anilor ’90, numele sau se identifica, firesc, cu drepturile omului vazute fara incrancenare, dintr-o berarie vesela pragheza. Sigur ca lupta cu sistemul comunist nu a fost nici o clipa o vanatoare eleganta de fluturi, chiar daca au existat diferente serioase intre comunismul lor si al nostru. Dar revolutia de catifea si dulcea Cehie de dupa sunt, fara indoiala, rezultatul actiunii intense a acestui om profund si iubitor de viata. Pe atunci, Cehia (Cehoslovacia, mai intai) era pentru Europa de Est o definitie a sperantei. In fond, vorbim despre presedintele care si-a pus reputatia in joc ca sa-i aduca pe Rolling Stones la Praga. Nu are legatura cu reformele economice, dar spune multe despre stilul de care vorbeam.
Tragic e ca nu numai Havel s-a stins, dar pare pe duca si acest fel mandru, nobil, destins si iubitor de oameni de a face politica. Nu vreau neaparat sa repet ce am spus de curand, dar trebuie sa aduc aminte macar un lucru. Intram in Europa contabililor. Sigur ca rigoarea cifrelor e necesara la vremuri de restriste, dar cum ramane cu valori simple si sigure, cu drepturile omului, cu viata insasi si culorile ei? Europa de acum tinde sa devina un spatiu in care rigoarea bugetara poate acoperi abuzul politic. Poate inlocui solidaritatea sociala.
Ce ar fi spus Havel daca i se cerea sa inlocuiasca drepturile omului cu drepturile euro? Sa nu speculam. Sa ne amintim mai bine ce a zis presedintele ceh la 1 ianuarie 1990, intr-un moment crucial si pentru tara sa, si pentru Europa: 'Traim intr-un mediu moral corupt. Moralmente suntem bolnavi, caci ne-am deprins sa afirmam altceva decat gandim. Ne-am invatat sa nu credem in nimic, sa nu ne luam in seama unii pe ceilalti, sa fim atenti doar la propria persoana, la nimeni altcineva. Au fost pervertite intelesul si specificul unor concepte precum iubirea, prietenia, compasiunea, modestia sau iertarea care, pentru multi dintre noi, mai inseamna doar ciudatenii de natura psihologica sau sentimente caracteristice unui timp revolut, oarecum ridicole, la urma urmelor, in epoca navelor spatiale si calculatoarelor.'
E un discurs valabil si astazi. Asta nu inseamna ca omul politic Havel a pierdut lupta. Doar ca prea putini au inteles importanta ideilor sale. Asa ca lupta continua. Ca sa nu ajungem sa fim condusi de roboti inarmati cu abace.
Citește pe Antena3.ro
