x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Munca cu cadrele

Munca cu cadrele

de Tudor Octavian    |    22 Dec 2010   •   18:30

Doi deputaţi, membri ai aceluiaşi partid, nu-şi vorbesc de mai bine de un an. Se spune că A l-ar fi înjurat rău de mamă pe B. Haideţi să lămurim odată şi chestiunea asta, decide şeful partidului. Dacă A a făcut-o, atunci să-şi ceară scuze. Dacă B are nişte pretenţii, să le auzim. Dacă e cineva care a fost martor la incident, să ridice mâna. Aşa nu mai merge! A dă din cap a lehamite. B s-a refugiat, cum îi e obi­ceiul, într-un colţ al sălii de şe­din­ţe şi strânge din fălci. Domni­lor, zice A, mai mult ca să se afle în trea­bă, decât să limpezească lu­cru­rile, eu îl respect enorm pe B.

Personal, n-am absolut nici un mo­tiv, dar ştiţi, nici unul să afirm c-ar fi o secătură şi un individ fără pic de onoare, cum bârfesc pe la colţuri unii şi alţii. Eu nu am păreri despre ce nu cunosc. Poate să zică lumea că mă-sa e curvă şi taică-su sifilitic. Eu îl respect prea mult ca să umblu cu zvonuri şi calomnii. Pentru mine, disciplina de partid e totul. Dacă partidul are do­vezi că B e un escroc, care umblă cu şantajul pe la firmele membrilor, să ni le arate. Fără dovezi, poate să clevetească ori­ci­ne că B e lipsit de caracter şi că ne face de rahat. Eu, domnii mei, am fost în­vă­ţat să-mi iubesc colegii. Poate ca­reva să spună despre mine că sunt un golan, gata să plece şi mâine la alt partid, aşa cum ştiţi cu toţii că se spune despre B? Nu.

Iar dacă oamenii n-au nici un mo­tiv să mă bănuiască de joc dublu, de ce l-aş bănui eu pe prie­te­nul nostru?! Şi ce dacă a fost vă­zut în mai multe rânduri cu nevasta duş­ma­nului nostru de moarte C? Trebuie să ne gândim neapărat la tră­da­re? Ce, e pentru prima oară când B e văzut noaptea prin câr­ciumi cu nevestele altora? Credeţi dumneavoastră, stimate domnule preşedinte, că-n ziua în care o să-l văd pe distinsul nostru coleg B cu distinsa dumneavoastră soţie fu­ri­şân­du-se într-un hotel de pe lângă Gara de Nord o să mă gân­desc la prostii? Vreţi să ştiţi care-i ade­vă­rul? Ei, bine, eu nu cred ni­mic, chiar dacă i-am văzut cu ochii mei chiar joi. Educaţia, cultu­ra, bunul-simţ mă obligă să iau de la oameni numai partea lor bună. Convingerea mea e că B nu urmă­reş­te altceva decât să-i deschidă de­votatei dumneavoastre soţii ochii şi asupra calităţilor dumnea­voas­tră de politician, pe lângă acelea de soţ fidel şi părinte exemplar.

În sala de şedinţe se aud exclamaţii aprobatoare. Mai-marii partidului caută privirea şefului, care, la rându-i, îşi încreţeşte fruntea, ca întotdeauna când e să tragă concluziile, dar nu prea are de ce să le apuce. Măcar am aflat cum stau lucrurile, zice el. Dacă noi între noi nu ne respectăm, ce să aşteptăm de la alegători?

A şi B îşi strâng mâinile şi câţi­va colegi aplaudă ca la în­che­ie­rea unei lecţii de dialectică de­mo­­cra­ti­că. E clar că A nu l-a înjurat rău de mamă pe B, ci a subliniat, e drept niţel mai apăsat, rolul ge­ne­ti­cii materne în munca cu cadrele.

×
Subiecte în articol: editorial