Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Prima regula a escavarii: daca te afli in groapa, opreste-te din sapat. Aici a ajuns Elena Udrea cu lecturile. La Murphy. La un Murphy convenabil, de partid. Fara sa stie ca primul murphysm s-a nascut dintr-o tampenie pe care guvernul Boc o exerseaza de la inaugurare. E o intamplare lesne de dibuit in preambulul murphysmelor. Inginerul Murphy era scos din sarite de un dobitoc care imbinase gresit capetele unei curele. De aici constatarea care a deschis seria principiilor cunoscute: daca e posibil ca un lucru sa mearga prost, va merge prost.
Guvernul Boc e demult in rolul prostului care a lipit aiurea cureaua si "caruia nimic nu i-a reusit atat de plenar ca esecul". Axiome. Nu mai e nimic de demonstrat aici.
Si fiindca toate merg prost, haturile hodoroagei de partid si de stat au fost preluate de Elena Udrea. Deocamdata de pe blog. Blogul este ceea ce, inainte de alegeri, era Parcul Moghioros, unde se intalnea cu gospodinele sectorului, entuziasmate de macrameuri.
Dna Udrea era pe atunci epoca tineretii politice. Anii au trecut, s-a dus epoca goblenurilor. Pe masura ce Traian Basescu si-a rarit iesirile, fiindca se incheie nasol cu injuraturi, blesteme si gingasii ca "tradatorule!", Elena Udrea a devenit argintul viu al partidului. Al guvernarii. Locomotiva. A ajuns purtatoare de cuvant a ideii ca ei si ai lor – PDL, coalitie, guvern, presedinte – nu trebuie sa paraseasca corabia in ruptul capului. Fara ei Romania ar lua apa. Nebunia asta o avea si Ceausescu. Iesirile ministrului pe blog sunt imbolduri pionieresti, de la iubiti-va tara pana la importanta frunzei din brandul de tara. Primul volum al editiei Opere. Indemnuri, principii, analize vibrand la unison cu arogante de tipul "suntem pe drumul cel bun, avem nevoie de stabilitate, ce trebuie sa stim despre economia nationala...". Textul cu murphysmul a inceput cu un principiu si s-a incheiat, cum altfel, cu un elogiu pentru presedinte. Demonstratia impunea concluzia bomba: singurul actor politic curajos al Romaniei este Basescu. Nu mai conteaza daca argumentele – de la povestioara RAPPS pana la eutanasierea maidanezilor – stau in picioare. Pomenite din perspectiva curajului politic, inaltau o statuie marelui curajos al neamului. Dar, in cazul textului care incepe cu Murphy si se termina cu Basescu, blogarita mai avea o miza. Batea saua pentru ca fraierii sa inghita ultima smecherie politica, decizia necesitatii asumarii comasarii alegerilor. Numai pentru barbatii de barbati. La chestia asta, de la Murphy vine un raspuns care se lipeste ca euroiul pe fruntea manelistilor, cea dintai regula a escavarii: "Daca te afli intr-o groapa, opreste-te din sapat!".
