x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Muzica, hrana iubirii?

Muzica, hrana iubirii?

de Andrei Bacalu    |    01 Dec 2005   •   00:00

Oamenii de stiinta au inceput sa se intrebe daca nu cumva muzica este un instinct, spre deosebire de limbaj, dezvoltat pentru a imbunatatI comunicarea, radical diferit de incercarea de a reprezenta si de a asigura nemurirea unui obiect, asa cum se intampla in artele vizuale.

Titlul reprezinta una dintre intrebarile pe care Shakespeare le pune in gura unui erou din "Furtuna", intrebare de mare actualitate, fiindca s-ar putea intampla sa primiti anul acesta un cadou neobisnuit, un CD cu muzica interpretata de soareci. Nu orice fel de soareci, soareci indragostiti, inregistrati fara stirea lor, banuiesc, pentru a nu le starni nici tracul artistului la inceput de cariera, nici cine stie ce instincte cabotine.

Faptul ca soarecii canta este binecunoscut, chiar daca termenul "cantec" nu este cel mai potrivit, soarecii chitaie intr-un mod cu totul special atunci cand se indragostesc, producand melodii complexe, strict individuale. Experimente recente legate de perceptia feromonilor, acele misterioase molecule ale parfumului personal, care reprezinta un mod subtil de comunicare nonverbala in toata lumea vie, au aratat ca soarecii care sunt expusi la mirosul unor femele incep sa se agite, sa chitaie mai intens, sa cante. Cine canta mai frumos va avea mai mult succes, va fi mai atragator, iar sansele sale de a se reproduce vor creste substantial.

Nu e vorba de o mare noutate, lucrurile se petrec cam la fel si in cazul liliecilor sau balenelor, fara a mai pomeni pasarile, sunetele agreabile, fie si doar pentru urechile celor care apartin aceleiasi specii, reprezinta, cum spuneam, un factor de succes. Oamenii de stiinta au inceput sa se intrebe daca nu cumva muzica este un instinct, spre deosebire de limbaj, dezvoltat pentru a imbunatati comunicarea, radical diferit de incercarea de a reprezenta si de a asigura nemurirea unui obiect, asa cum se intampla in artele vizuale. Fara a fi o reprezentare directa, muzica ne poate starni emotii intense mai repede si cu mai multa usurinta decat orice alt fel de comunicare, la un nivel pe care unii specialisti il definesc ca visceral, legand astfel muzica de iubire.

Chiar daca mai exista unele indoieli, ar fi bine sa nu uitam ca in materie de stiinta nu este intotdeauna nevoie de dovezi foarte convingatoare. Cum spunea Rosalind Franklin, privind modelul moleculei de ADN: "Arata prea frumos ca sa nu fie si adevarat", ceea ce nu i-a impiedicat pe colegii Crick si Watson sa se acopere doar ei de glorie, sa primeasca Premiul Nobel, fara ea, care muncise cot la cot cu ei. Mici si mari dezamagiri din istoria stiintei, domeniu care se apropie uneori vertiginos de nu mai putin spinosul domeniu al fictiunii, asa cum ne arata un ghid al limbajului stiintific, publicat acum putina vreme.

Formula "prezentarea rezultatelor tipice" poate fi tradusa prin "asta este cel mai aratos grafic", afirmatia "in experienta mea" inseamna "o singura data", asa cum "in repetate randuri" se poate traduce prin "de doua ori", iar "o serie de cazuri" prin "de trei ori". Orice referinta la o analiza statistica ar trebui sa ne starneasca suspiciuni, e aproape sigur ca de fapt este vorba de simple zvonuri, iar cand auzim ca "proiectia orientata statistic a semnificatiei rezultatelor ne arata ca..." putem sa ne linistim, e vorba doar de o presupunere facuta "pe ghicite".

Acum cateva decenii, "Monty Python", celebra trupa de comedianti care a revolutionat radioul, televiziunea si filmul, lansase o sceneta in care unul dintre membrii ei, Terry Jones, canta la un fel de xilofon cu soricei vii in loc de clape, folosind in locul delicatelor ciocanele ale muzicienilor adevarati un soi de baroase masive si starnind indignarea publicului care il alunga in repetate randuri de pe scena. Amuzant? Nu prea.

In luna octombrie a acestui an, un grup de oameni de stiinta a reusit sa invete delfinii o tema muzicala destul de cunoscuta, cea din filmele cu Batman, iar alti cercetatori si-au amintit de studii care confirma capacitate soarecilor de a si dansa. De aici pana la prima orchestra de rozatoare nu mai ramane decat un pas, iar discul pe care l-am putea primi in dar devine mai mult decat un pericol, devine o amenintare.

×
Subiecte în articol: editorial