N-aţi vrea să muriţi mai repede?

„Bună ziua! Aveţi 75 de ani sau o boală cronică? Vă recomand să ne semnaţi această hârtie prin care renunţaţi la orice pretenţie de a fi resuscitat în cazul unei crize. Cum de ce? Păi, la ce bun efortul? Nu vă gândiţi cât ne costaţi dacă mai rămâneţi în viaţă? Poate rămâneţi şi cu sechele…Haideţi să terminăm simplu şi curat. Plus că e mai ieftin aşa. Haideţi, zău, e o economie care ţine de bun-simţ. Până la ce vârstă vreţi să trăiţi?” Dialogul este închipuit, dar porneşte de la fapte reale.

Triajul după vârstă a început deja în Marea Britanie unde sistemul naţional de sănătate a dat o directivă medicilor de familie să pună astfel de întrebări celor care au împlinit sau depășit 75 de ani şi celor care au boli grave. Setul de întrebări este deja redactat şi folosit – uneori chiar de către asistente care au considerat că e mai simplu să întrebe la telefon pacienţii dacă vor să fie lăsaţi să moară în cazul unui atac. Pe lângă furia celor vizaţi direct de întrebări, politica a stârnit şi o discuţie la nivel public. Trimiţi la gunoi o întreagă generaţie? Ce trece de pragul de 75 e rebut şi acelui om îi dai clar mesajul că îl aştepţi să moară, cu cât mai repede, cu atât mai bine? Indiferent dacă e sănătos tun şi a venit la medic doar pentru un control de rutină, îi livrezi bonus şi întrebarea dacă să-l resuscitezi în caz că are o criză? Acelaşi mesaj îl ai şi pentru tineri care au o boală gravă. Oribilă şi hâdă metodă de a economisi şi a echilibra bugetul sănătăţii în ţara care a dat lumii unul dintre primele documente privind drepturile omului - „Magna Charta Libertatum“. Amară evoluţie din 1215 în 2015. Sau involuţie…