Grație lui Traian Băsescu, meseria de procuror a atins cea mai înaltă notorietate. Și tot din cauza lui, această profesie, asimilată magistratului, a ajuns cea mai hulită. Regimul polițienesc Băsescu își întreține forma fizică și-și netezește musculatura utilizând din greu procurorii, puși adesea să facă lucruri insalubre cum ar fi anchetarea sătenilor în legătură cu votul la referendum. Nici în vremea colectivizării amploarea procurărească a prigoanei n-a atins o asemenea cotă. Puși să jure cu mâna pe Biblie în ușa bisericii sau pe capota mașinii, în uliță, destui țărani s-au lecuit de exercițiul democratic al votului. Prea bătrâni și prea bolnavi și prea umiliți pentru a mai suporta experiența venirii procurorilor la poartă, unii nu și-au mai asumat riscul de a vota. S-a stins astfel, mulțumită Băsescului, unul din puținele drepturi legale, cucerit istoric prin luptă, pușcării și sânge.
Într-o dezbatere la „Subiectivul” lui Răzvan Dumitrescu, am primit o replică îndreptățită cred de la Mugur Ciuvică. Eu spusesem că știu procurori onești, oameni care-și fac meseria cu demnitate și care nu se lasă încălecați de Băsescu. Ciuvică mi-a adus argumentul zdrobitor că 90 la sută dintre ei au votat deja la comanda lui Morar pentru ce vrea arendașul din Deal. Înseamnă, a zis el, că ați avut norocul să cunoașteți procurori dintre cei 10 la sută rămași independenți. Am tăcut.
Am încercat un inventar mental al procurorilor celebri în zilele noastre, roind la curtea împăratului. Morar, extras din anonimat și proclamat procurorul procurorilor de Traian Băsescu, e cel care a incinerat dosarul Flota, proclamând valoare zero pentru vapoarele României. Mandatele lui au expirat de când lumea, dar e ținut în solda satrapului, sfidând legea și bunul simț. Util, indispensabil, servitor perfect acest Morar. Procuroarea Monica Macovei e purtătoarea de mesaj a Băsescului în cancelariile europene. Pare ea mereu mahmură, ca după un neîntrerupt chef care-i lasă sub ochi farfuriile unor cearcăne adânci, dar nu stă o clipă, dă din clanță ca o meliță și a avut, are încă, eficiență. Ea a dus „lovitura de stat” din România în tot universul. În fruntea CSM, Băsescu ține morțiș să aibă tot o procuroare, dătătoare dură cu pumnul în masă, pe madam Hăineală. Judecătorii trebuie să se supună judecății unei procurărese băsiste. Bravos! Băsescu, găsit într-o nesfârșită vacanță, s-a dat de două ori jos de pe sania cu motor în această iarnă. O dată să aniverseze nu știu ce tăiere de moț la STS și altă dată să conducă direct instalarea madamei procuror Hăineală la ședința CSM. Ce spune asta? Păi spune! Inventariind în cap procurorii mi-am adus aminte că și Ponta ar cam fi din branșă. În mod normal, Ponta ar trebui să fie primul procuror adversar de moarte al Băsescului. Semnarea acelui pact pe care îl numesc în continuare idiot, la ceas de noapte, în Cotroceni, nu mă lasă să gândesc indulgent. Să alergi cu bidonul cu oxigen la gura unui adversar pe care poporul l-a pus la pământ prin al doilea referendum (în decembrie n-au fost alegeri parlamentare, ci reluarea referendumului din vară pentru demiterea lui Băsescu), să-i dai șansa satrapului să se joace iar cu tine și cu noi toți, e de neînțeles. Iar dacă găsesc o explicație, apoi ea devine cutremurătoare. Mă încăpățânez totuși să cred că Ponta nu face parte din procurorii băsiști.
Mai sunt și alți procurori la curtea lui Băsescu. Mulți, mult prea mulți. Pare unica profesie de care are nevoie. Meseria de cetățean român nu prea are căutare în Deal.