x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Nastratin şi ciotul de la Dumnezeu

0
Autor: Maria Timuc 10 Ian 2011 - 20:36
Nastratin a căzut într-un râu furios. S-a zbătut el să înoate, dar – la un mo­­ment dat – l-au părăsit puterile, căci nu era în stare să se sustragă şu­­voaielor şi să ajungă la mal. Atunci a început să strige: "Doamne, te rog, ajută-mă! Doamne, te rog, salvează-mă!". Cum striga el prin apă, iată că a apărut un ciot mare. Bucuros, Nastratin s-a agăţat de ciot şi s-a odihnit puţin, după care, cu un zâmbet satisfăcut, a zis: "Vezi, Doamne, că m-am descurcat şi fără tine?". N-a durat mult satisfacţia lui, că a venit un val năpraznic şi i-a smuls ciotul din mâini. Nastratin a început iarăşi să se zbată şi să-i vor­bească lui Dumnezeu: "Doamne, tu nu mai ştii de glumă?".

Întocmai ca Nastratin facem şi noi. Am auzit adesea oameni care spun: "M-am descurcat singur în viaţă, nu m-a ajutat nimeni, singur am făcut totul, singur am reuşit!". Apoi, aceiaşi oameni au pierdut "ciotul", nu l-au recunoscut pe Dumnezeu în apariţia lui şi apoi au strigat ca şi Nastratin: "Doamne, adu-mi ciotul înapoi". Pentru oameni, rolul "ciotului" îl poate juca oricine şi, în fapt, îl joacă fiecare fiinţă sau lucru. "Ciotul" este cineva sau ceva esenţial, care apare în viaţa oricărui om, în momente cheie. Într-o fiinţă sau un lucru se poate ascunde o şansă, o mână sa­lvatoare sau un ajutor discret pentru viaţă. Un singur om prezent în viaţa noastră la timpul potrivit, la momentul potrivit, în clipa de nevoie, fie că suntem în pericol sau ne luăm avânt pe o cale care ne duce în sus şi ne ajută să construim ceva ar putea echivala cu "ciotul" adus de Dumnezeu să ne ajute. Atunci, suntem noi îndreptăţiţi să spunem "pe mine nu m-a ajutat nimeni în viaţă, eu am făcut totul singur"? La o privire atentă, fiecare om poate observa că totul, absolut totul se întâmplă într-un context, în care sunt prezente condiţii favorabile, precum şi fiinţe, lucruri, ca şi alte categorii de circumstanţe, care creează o situaţie. Toate acestea se aşază una lângă alta în aşa fel încât se creează  oportunitatea. Pentru a culege un măr din pom, trebuie să fie primăvară, soare, ploaie, mărul să nu fie invadat de gângănii, să vină toamna, să crească... Toate aceste condiţii la un loc creează "un fruct"! Fără ca una dintre ele să fie prezentă la timpul şi în locul potrivit, se poate să nu existe nici un măr pe lume! De aceea expresia "m-am descurcat singur" îşi pierde sensul.

În prejma fiecărui om a fost, este şi va fi întotdeauna "un ciot", un ajutor, oricât de groaznice ar fi condiţiile pe moment. În faţa ciotului, avem două opţiuni: să pretindem, ca şi Nastratin, că ne-am descurcat singuri sau să ne amintim că există "Spiritul", Dumnezeu, acea putere care animă, mişcă, vibrează, construieşte şi adună la un loc o multitudine de condiţii pentru fiecare măruntă împlinire. Spiritul lucrează prin oameni şi prin lucruri. Prin manifestările naturii. El animă vântul să ne mângâie prin arşiţă şi tot el ţine universul într-o ordine pe care nici o minte omenească n-o poate imagina, cu atât mai puţin s-o poată înţelege. A pretinde că "te-ai descurcat singur" nu-i decât o mani­festare egotică. Chiar în tine, în starea ta interioară, Dumnezeu este prezent sub forma inspiraţiei, a stării care te îndrumă către alegeri favorabile. El străluceşte în ochii copiilor, în frumuseţea ierburilor şi-n albul imaculat al zăpezii, care compensează iarna lipsa luminii solare. El este prezent în omul pe care-l întâlneşti ca din întâmplare pe o stradă lăturalnică, dar se dovedeşte a fi omul de care ai nevoie în acel moment. Întotdeauna, în toate circumstanţele, trebuie doar să întinzi mâna, căci "ciotul" şade lângă tine. Dacă-l vezi şi înţelegi că nimic nu-i o întâmplare, o coincidenţă sau un joc al hazardului, poţi să-i mulţumeşti lui Dumnezeu mai întâi şi apoi "ajutorului" prezent. Căci şi "ciotul" are un merit întotdeauna; el a ascultat glasul lăuntric, care i-a spus: "Du-te acum prin mijlocul râului, fii prezent acolo şi salvează-l pe Nastratin!". Cu toţii suntem înconjuraţi de fiinţe care au venit la vreme şi în locul în care eram tocmai noi, cum toţi putem ajunge la timpul şi la locul potrivit pentru a-i fi "ciot" altuia. Fiecare fiinţă prezentă în viaţa noastră are un rol: să fim atenţi la ceea ce ne aduce Dumnezeu în faţă, căci omul, fiinţa, obiectul sau situaţia prezentă ascund un dar. Poate nu-i chiar ceea ce ne dorim întotdeauna, dar se poate să fie ceea ce avem nevoie pe moment. Să fim conştienţi şi să ţinem bine de "ciotul" pe care pare că ni l-a adus curentul existenţei, căci prin el Dumnezeu nevăzut, dar şi manifest, în acelaşi timp, ne duce întotdeauna la mal!

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de