Năuc, Băsescu bălmăjea

Năuc, Băsescu bălmăjea fel de fel de insulte la adresa nepedeliştilor şi destui, majoritari din păcate, şi-au frecat palmele a pagubă. E paguba cu care ne cunună la fiecare pătrar de viaţă "bravii" politicieni români.

La o crîşmă din Down Town, aproape de statuia Aviatorilor, preşedintele Băsescu a aranjat un prînz electoral. N-a fost tocmai sigur şi nici singur la ieşirea din fiţoasa locantă. L-au însoţit Sile "Buldogu", Adi "Bordură" şi Liviu "Premiantu". Lejer îmbrăcat şi cam tras la faţă, dinapoia candidatului Blaga a dat nas în nas cu un ţiitor de microfon televistic şi zdrang "zoaiele" mediatice. Cum lumea era la ora siestei duminicale, părintele naţiei s-a gîndit s-o zgîlţîie niţel cu fraza lui portuară. Şi s-o manipuleze puţin pentru alegerile din vară, să afle şi prostimea că alde Oprescu sînt nişte nevolnici. (Oprescu e ăla căruia, deunăzi, primarul general Băsescu i-a pus în mînă ditamai Capitala şi, de frică, vicele a zbughit-o în Senat. Vasăzică, un "maţe fripte, coate goale".) Cu chef de sfadă, candriul "jucător" şi-a adus aminte şi de un "avocat mic, cu capu’ mare", parcă pe nume Pavelescu, dar şi de obsedantul Iliescu, specialist în lovituri de stat. O gaşcă de blătuitori ordinari, încîrdăşiţi cu Cozmin cel hrebenciucizat şi cu vanghelicul Cristi, tocmiţi toţi cică să înhaţe oraşul marilor deziluzii. "Viaţa e complicată",  a cugetat grav năucul Băsescu şi s-a volatilizat etilic. Campania electorală poate să continue, prezidentul e imparţial şi echidistant, deşi umbra augustei sale făpturi şade deja cu un picior în primăria înnobilată cîndva de seraficul Halaicu. Nevorbită de ceva vreme şi ofticată pe sondajele de opinie zălogite din pricini nedesluşite încă, prima ţaţă a ţării s-a arătat iarăşi pe şanţul proastei creşteri. Cu mîinile-n şold şi cu baticul căzut pe fruntea proaspăt "pronto"-ită, ţaţa Trăienica a rîs ba de scurtimea trupească a avocatului devenit parlamentar chiar pe lista băsesciană, ba de odioasele complicităţi între unul şi altul. O lecţie de  morală politică în pragul cîrciumii era tot ce lipsea norodului buimac şi hrănit cu basamac. Blatul deconspirat prin gura Jupînului ori demonizarea prin acelaşi orificiu a celorlalţi candidaţi la primăria dîmboviţeană e trîmbiţa anunţatului absenteism la scrutinul din  luna Cireşarului. La ce bun, zău, să votezi, cînd ăl din Deal te asigură îngîlcevit că politicienii sînt ticăloşi, iar alegerile sînt blătuite? Nu mai bine trăncăneşti pe prispă sau la mat, după modelul boţmanului, şi tragi la măsea? Că, oricum, cine izbîndeşte e un cîştigător măsluit dintr-o şleahtă de "caraghioşi"! Aşa a înţeles Cîrmaciul să-i blagoslovească pe bieţii muritori miruiţi să-i stea drepţi în canoanele partidului altoit cu stolojanii liberali.  Să-i stea aplecaţi şi să-i suporte toanele belalii, de starletă scăpătată. Slobod în Olimpul politicii româneşti, Zeus de Basarabi ne-a exasperat în anii din urmă cu înjurătura sa maidaneză, scuipată cu şi fără motiv, oriunde şi oricînd. În loc de program naţional, nostromul biruinţei oranj ne-a tîrît pe la "Golden Blitz", "Cireşica" sau "Potcoava", ca orice "licurici" liliputan. Agenda preşedinţială s-a scris adesea pe tejgheaua restaurantului, de unde şi starea generală de mahmureală a populaţiei. O populaţie căreia i se cere azi, cu cinism oficial, responsabilitate şi luciditate… Sătui de atîta demagogie, românaşii şi-au luat tălpăşiţa, renunţînd pînă şi la dreptul de vot pe meleagurile de pribegie. Acolo, în străinătate, urna e un pod prea îndepărtat pentru viitoarea masă de manevre naţionalist-extremiste  ale berlusconilor de aiurea.

Cu melicul contrei, al ghiontului în plex şi-al căpăţînii  în figură, Condotierul de la Cotroceni n-a deprins manierele de curte. A rămas rătăcitorul pragmatic, rudimentar şi nescrupulos pe cărările destinului arvunit puterii ca scop. Iar pentru un asemenea ţel mijloacele îşi pierd rădăcinile etice, se relativizează amoral. "Dacă Dumnezeu nu există, totul e permis!", este logo-ul nerostit, dar nespus de drag alesului nostru suprem. "Viaţa e complicată", l-am auzit în ajunul Rusaliilor neortodoxe pe preşedintele României şi am tresărit degeaba. L-am ascultat mîhnit şi dezgustat. Năuc, Băsescu bălmăjea fel de fel de insulte la adresa nepedeliştilor şi destui, majoritari din păcate, şi-au frecat palmele a pagubă. E paguba cu care ne cunună la fiecare pătrar de viaţă "bravii" politicieni români. "Blatul" lor e neşansa mulţimii neputincioase, iar neputinţa ăstora cu ghiotura e şansa stăpînilor peste sufragii. Şi peste vremi.