Pana a avea vreo legatura personala cu programele de cercetare a spatiului cosmic, cuvantul "naveta" avea pentru mine sensul mentionat in dictionare, de calatorie zilnica intre doua localitati, relativ apropiate, in scopuri profesionale. Mai insemna, printre altele, o piesa a razboiului de tesut, un vehicul de transport in comun pentru distante scurte sau chiar o lada compartimentata, destinata transportului produselor alimentare.
Nu mica mi-a fost mirarea cand am aflat prin 1969 de "avionul orbital" X-15, prima forma de naveta spatiala, de fapt un simplu precursor al acesteia, un avion care atingea straturile superioare ale atmosferei. Mai apoi, in 1972, intamplarea a facut sa ma aflu la sediul unei firme din Los Angeles in ziua in care tocmai se anunta ca primise contractul de constructie a unei navete spatiale. Mare bucurie.
Prima nava de felul acesta, Columbia, a fost lansata intr-o misiune operationala pe 12 aprilie 1981, la exact doua decenii dupa istoricul zbor al lui Iuri Gagarin. Cariera ei s-a sfarsit in ziua de 1 februarie 2003, cu doar 16 minute inainte de aterizare. Ultima, Atlantis, a atins pista de aterizare 15, strict rezervata intoarcerii din spatiu a navetelor, de la centrul spatial Kennedy, exact la ora prevazuta, 5 si 56 de minute, 21 iulie 2011, cu mai putin de o ora inainte de rasaritul soarelui.
Coordonatorii misiunii au cochetat cu ideea de a amana manevra de aterizare pentru a exploata la maximum vizibilitatea, dar au renuntat. Astfel, Columbia a parasit orbita circumterestra, a traversat zona orasului Titusville, a efectuat un viraj strans si a revenit pe Terra dupa un zbor de 13 zile, in timpul caruia a aprovizionat statiunea spatiala internationala ISS. Pe video putea fi urmarita imaginea unui afisaj de la bordul navetei, asa-zisul HUD, care ne indica altitudinea si directia si ne arata pista pana la cateva clipe inainte de contactul trenului de aterizare cu solul. Apoi a atins pista roata din "nasul" navetei, a iesit la iveala mica parasuta extractoare si in fine si-a facut aparitia parasuta de franare. Naveta spatiala Atlantis s-a oprit. Pentru ultima oara.
In momentul de fata, americanii, considerati invingatori in lupta pentru cucerirea spatiului cosmic, au ramas fara nici un fel de mijloace de a ajunge pe orbita cu un echipaj uman. De acum inainte, toate zborurile spre si de la statiunea orbitala vor fi efectuate exclusiv cu nave cosmice rusesti.
Programul oficial al navetelor spatiale americane se va termina peste aproximativ o luna, dar se prevede o perioada de tranzitie de peste doi ani, necesara arhivarii datelor acumulate. Doua dintre navete, Discovery si Endeavour, se vor indrepta spre muzee din Virginia si California, ocupand, ca si celelalte surate ale lor, un loc in istorie.
In cele trei decenii de activitate, navetele au asigurat transportul echipajelor si echipamentului statiunii spatiale, au reparat telescopul Hubble, au lansat o multime de sateliti artificiali (mai ales militari) si cateva nave destinate unor misiuni de cercetare, printre care Magellan, Galileo si Ulysses. Conducerea NASA priveste viitorul cu mult optimism, desi acesta nu prea pare justificat. Se vorbeste de o nava cu echipaj, numita Orion, de forma conica, asemanatoare cu navele folosite in programul Apollo. Nu se stie insa cu ce vor fi lansate in spatiu, rachetele nu au ajuns inca nici in stadiul de proiect. Aproape 90% dintre specialisti vor parasi NASA in urmatorii ani.
Dupa aterizarea navetei Atlantis, dupa sedinta cu echipajul si traditionala conferinta de presa, la centrul de control al misiunilor cu echipaj uman de la Houston, Texas, a fost prezentat si impartit un imens tort in forma de naveta spatiala si s-au impartit, tot conform traditiei, tigari de foi. Comunicatul de presa ne asigura ca ele nu au fost fumate in interiorul cladirii. Doar ne aflam in 2011!
Ma intreb cine isi mai aduce aminte de un alt 21 iulie, zi in care, acum 42 de ani, in 1969, peste un miliard de pamanteni ascultau o voce neasteptat de calma care spunea: "Un pas mic pentru om, un salt urias pentru omenire!".